mă dor depărtările ...

mă dor depărtările ...
au fost și ploi, au fost și vânturi
fluviul pe mal s-a tot urcat
pe aleea-ngustă, prins în gânduri
purces-am singur la plimbat

trăiesc tot mai zgârcit în dorințe
simt efemerul timp ce-a rămas
dar în pământ încolțesc semințe
și îmi șoptesc să ies din impas

mă dor depărtările de cei plecați
nu mai am chef să beau, să joc
de știu că sunt bine și apărați,
o iau de la capăt și mai cu foc

după o plăcută zi, seara se lasă
soarele coboară, fluviul ia foc
de la faleză plec iarăși acasă
deși, parc-aș mai rămâne pe loc
Taras Bulba