întoarcerea
în mine
cătam
un drum lipsit de jale
cu
flori care să-mi iasă-n cale
fără
răspântii, poteci în labirint
să rătăcesc sub mărăcini boltind
'mi-apare iadul fumegând în vale
nu-i
chiar un drum acoperit cu dale
mergând
pe-a lui dâră de cenușă
îmi
amintesc că vremea e apusă
cumpăna
ce cade-n vărsător
îmi
urca vița vieții cât mai în viitor
puhoaiele
bat maluri și rovine
dar
apele n-ajung până la mine
îmi
sprijin sufletul într-un toiag
tăiat
din mărăcini cu un briceag
și m-aciuiesc cu îngerii pierduți
uitând
de cer, de anii cei trecuți
n-am fost in viață un cucernic
am
fost un alchimist, nu vistiernic
eu și cenușa prin care am trecut
în
piatra și pământ ne-am prefacut
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu