iubire lunatică

iubire lunatică

depind de-al nopții satelit
sunt defazat ca el în patimi
când scad ca marea-s umilit
sufăr profund, până la lacrimi

când luna-si umfla mușchii
și marea se ridica-n flux
mă înfoiesc din toți rărunchii
și-aș vrea să zbor la lună, sus

iubirea-n față-mi se rasfrange
ne-atragem reciproc, robiți
aici, jos e forța ce ne-nfrânge
și ne îneacă-n suferinți

e o lege ce poetul o înfruntă
păsându-i de iubirea lunii
și-ale ei faze ce-o confruntă
cu versul și splendoarea lumii
Taras Bulba