Ziduri inaltate in calea credintei

Ziduri inaltate in calea credintei

cetatea mandra odata, cu vechile frontoane
pare-o ruina-n lipsa de nobile coroane
ce taina- ascunde, ce gand de razvratire
ce-a osandit-o la aceasta, adanca tanguire?

apusul arde flacari pe turnuri de cetate
in surlet de trompete, gasesc singuratate
ziduri si turle plang sub cerul purpuriu
un suflet din cetate, apare-ntr-un tarziu

“Nu ostile dusmane au ruinat vechea cetate
turnuri, bastioane, porti sunt bine ferecate
ci, linistea si pacea au disparut, de-acuma
cand lipsa de credinta, ne-a rasplatit cu ciuma”

de vremuri seculare, ziduri si turnuri inaltam
sapam santuri cu apa, de dusmani ne-aparam
dar nu ne facem cruce, nu mergem la biserica
doar daca vine urgia si-atunci murim de frica
Taras Bulba