Fabula
“Ajuns-am vremuri
grele, in nevoi
se strica lumea,
ne-ntoarcem inapoi”
Jelea un lup la cei
ce vor s-asculte
fara s-ofere prea
multe amanunte
Adica, sunt
prefaceri, sunt anii grei
caci sufera totuna,
de-s lupi sau miei
iar vulpea cea
sireata, cu-a ei reputatie
o duce cel mai bine,
sa cada in dizgratie
sa n-o mai vada,
umbla numa-n portocaliu
si-atata-i de
hulpava, il bagan-n iad de viu
Cu limba-i ascutita,
facu pe dat' petitie
ii trase-o semnatura
si-o duse la politie
sa cheme vulpea la
dreapta judecata
La tribunal va
judeca o Curte-adevarata:
bufonul urs,
cocosu-mpintent, un curcan
si ultimul pe lista,
exoticul urangutan
Procesu-ncepe cu
parti impricinate, avocati
din lumea buna, mai
mult, sunt doctorati
Spirite se-ncing, se
striga-n gura mare:
“Justitie,
dreptate, minciuna, impilare”
“Fratie,
libertate, adevar, sunt nevinovata
dar cel mai grav, ca
sunt calomniata”
Pe-a lupului fata
lucea cu sarg onoarea
vulpea-si striga
reputatia si candoarea
“Mi-ajunge asa
viata, intre lupi rapaci”
“Stricata-mi
meseria, am ajuns carpaci”
Si-ncepe oratoria,
cu-a ei arta cunoscuta,
articole de drept,
sofisme; audienta-i muta:
“Jupane lup, tu ne
vorbesti de-onoare
ca-ncalci principii,
legi si cate-n soare?
Iar tu, cumatra
vulpe, cu a ta candoare?
Legati-i pe-amandoi
si iute la-nchisoare”
De regula o fabula
se termina c-un talc:
“Adio!” imuna
portocalie: binomul tace malc.
Taras Bulba
(dupa o idee de I.
E. Radulescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu