La brutarie
cand glasul zilei
inceteaza
si umbrele-s
albastre, in tacere
cand realul intra-n
metastaza
incepe chinuitoarea
priveghere
ma mustra cugetul
din urma
mintea mi-e slaba si
imi fierbe
roiuri de ganduri
vin si scurma
pana cand logica se
pierde
doar amintiri
razlete si fugare
vin ca registrul
sa-ntregeasca
eu plang cu
lacrimile amare
caci opisul vrea sa
ma zideasca
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu