Focul launtric

Focul launtric
inima-mi obosita, nu de batai, nu inca
ci grijile, poverile pe ea s-au adunat
vantul si valul au lovit ca-n stanca
vulturii-asteapta sa treaca la pradat

acum, in plina iarna gerul de-afara
patrunde in rarunchi s-o-nghete pe loc
sangele sa-nchege in lupta barbara
dusa in vene, dar inima-mproasca foc

e focul ce arde-ntr-un nucleu atomic
a carui lumina e rece, nu-ncalzeste
nu face cenusa, nici nu este tonic
arsura e-n mine si ma mistuieste

tu, calatorule, de drumul te-aduce
vreodata pe aici, opreste si citeste
“odata a ars aici, langa aceasta cruce
o cometa, un meteor, ce mai licareste”
Taras Bulba