duminică, 10 ianuarie 2016

Speranta moare ultima

Speranta moare ultima

apa din fluviu se-nfioara
de vantul ce o increteste
natura inca sta sa moara
pomi-s scheletici ca-n poveste

faleza-i cuprinsa de somn
drogata de tristu-i destin
sperantele-n mine adorm
ca-i hau si minte nu tin

zorii-s vlaguiti peste oras
si-o melancolie fara intelesuri
sangele din vene l-a extras
si-l duce departe, pe sesuri

dupa innourare vine senin
bem dulceata dupa venin
luciri ocrotitoare de soare
ne pun din nou pe picioare

Taras Bulba

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu