Iarna iertatoare
Astept mireasa
sa-mpodobeasca brazii,
s-adoarma peste
brazde insamantate,
sa fiarba sangele in
vene si-n obrajii,
ce dantuiesc cu
pulberea de nestemate.
Apa din iazuri se
odihneste langa mal,
bacovianul plumb
dispare-un timp.
Feriga, cetina se
primenesc cu albul sal.
In tipicul naturii
se petrece-un schimb
In linistea laptoasa
gandurile-mi curg:
sa fie asta iarna
ce-a crescut in mine
si-mi curma
suferinta cu un firesc amurg?
Sau cateodata boala
ramane o minune?
Iarna toti oamenii
incap gramada:
fie ca-s buni sau
rai, au toti o viata.
Sunt toti spalati de
mantia de zapada
si invitati la bonus
de speranta.
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu