Viata
seculara
lipit
cu fruntea de fereastra
cu
ochii tristi si-ntunecati
privesc
la omul cu o casca
cu
nasul rosu si umerii curbati
se
lasa ceata printre blocuri
zapada
cade de pe ramuri
privesc
la tisa fara globuri
pare
mai verde c-alte neamuri
omul
cu casca dispare in neant
eu,
langa geam, am inima oprita
singura,
tisa, cu varful arogant
vegheaza
peste ani, nestingherita
Taras
Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu