Prea
tarziu
soarele
isi trage storul
linistea
coboara-n sat
s-a
albit intreg ogorul
de
la Crivat-mparat
umiliti
se-ndoaie pomii
cu-a
lor barbi incaruntite
inghetatu-s-au
rizomii
pe
sub frunze galbejite
dintr-o
sanie cu doi cai
calatoru-ncet
coboara
sta
o clipa, ca nu-i bai
si
porneste catre moara
nu
e tanar, cum s-ar crede
genele-i
sunt argintate
nici
mustata nu e verde
pletele-i
sunt rasfirate
se
opreste lang-un gard
cu
o lavita la poarta
priveste
casa fara fard
ce
pare o natura moarta
impinge
poarta; e blocata
sau
poate-n cuie e batuta
in
curte, nime' nu s-arata
gradina
e necunoscuta
ostenit,
pe prag se-aseaza
impovarat
de triste amintiri
si
dup-o clipa, cat ofteaza
se-ndreapta
catre cimitir.
Taras
Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu