Poveste trista de
iarna
intr-o carciuma
banala
suna un cantec, gen
manele
luna, parca cu
sfiala
se strecoara printre
stele
pe straduta ninsa
proaspat
sania luneca-n zbor
rarele lumini
razbat
pan' la casa fara
stor
cel drumet,
ratacitor
bate-n usa de la
tinda
se aude un zavot
si-o batrana sa-i
deschida
el ii cade in
genunchi
ii saruta mana
dreapta
femeia uita si de
junghi
de-o viata-ntreaga
il asteapta
o viata in straini
pierduta
s-a surghiunit
deliberat
a lasat lumea
cunoscuta
acum se-ntoarce, un
ratat.
cuprinsa brusc de
bucurie
ca si-a vazut unicul
fecior
batrana a apucat sa
spuie:
atata am asteptat,
sa mor!
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu