nu-mi ratacesc privirea

nu-mi ratacesc privirea
nu-mi ratacesc privirea dupa umbre
caci risc sa nu vad cin' le lasa
nu merg ca oile dupa asin, in turme
ci numai dupa cei din prima clasa

nu m-am aplecat ca salcia pletoasa
avut-am ca reper nostalgica vapaie
starnita de-o talia subtire si gingasa
in pat nobiliar sau in varf de claie

de regula, acum sunt tare grijuliu
si imi ascult a inimii angoasa
ce imi doresc? cat mai sunt viu
sa-mpart amarul cu intaia mea aleasa

m-am indragostit de-aceasta seara
ce-aduce roi de fluturi pe coclauri
si-n in inima, miros de primavara
ce-si merita cununa cea de lauri
Taras Bulba

Timiditate

Timiditate
timid, apare primavara-n parc
topeste pete de omat murdare
tocmai treceam alene pe sub arc
simtind duhoarea mutelor frunzare

mocnesc, ici-colo printre blocuri
ori prin gradini particulare, focuri
se ard gunoaie si un fum straniu
se urca-ncet spre cerul cenusiu

dar primavara n-a bagat de seama
cum se zburleste o spranceana
a babei, ramasa-ntr-un cojoc
si-albeste tot, gradina, parc si bloc
Taras Bulba

Cotidiana

Cotidiana
picura apa din tavanul sepia
acesta e traiul de la condomin
stie toata scara cand soseste pensia
cati bani cheltuim si ce suma dosim

palpaie neonul, ca de-asta e neon
si-l intragim, ca-i singurul pe scara
se tropaie, caci trece-un escadron
urmeaza alunecarea peste bara

e, totusi, o scara cu batrani senili
vreti liniste? o sa aveti din plin
copii cuminti sunt doara cei ostili
prefer fireasca larma, fiolei de venin

ne-am pus ocheane, ne spionam furis
ne urmari vecinii: de unde are stevia?
ne facem cruce, ne privim crucis
cine-i muierusca ce face curatenia?

trag tare la gherghef cu minte-aiurea
cu mainile lucrand in mod automat
sunt singur, desprins de toata lumea
… o alta lume-apare: o lume surogat
Taras Bulba

mama

mama
avea obrazul palid, mana slaba
ochii retrasi, plini de blandete
din care disparuse orice lava
acum, in prag de batranete

din buzele ca floarea de zambac
a reusit sa-mi murmure o ruga:
sa-i sarut nepotii; cum sa nu o fac?
zambesc si lacrimi-ncep sa curga

am parasit-o pe patul de spital,
intr-un décor de alb-murdar
sperand in diagnostic neletal
pus de un doctor, meticulos la dar

nu concepeam sa n-o revad curand
si ca o tenie de caine s-o ucida
pe unde-ai ratacit, tu, Domnul sfant?
de ce cu unii soarta e perfida?

o viata-ntreaga a trudit ca roaba
eu, unic fiu, plecat la scoli inalte
la despartiri, se lupta cu treaba:
avea privirile de lacrimi inecate
Taras Bulba
(mamei mele, stinsa din viata, inainte de a implini 58 de ani)

Voluntariat sau munca patriotica

Voluntariat sau munca patriotica

gradinille-s lasate-ntr-o destrabalare

putregai de frunze, cu lenjeria-n soare

hei, tineri, nu tot ce-i vechi, e mort

treceti la treaba, e vremea de sport

inoata-n gunoaie, ca pestele-n apa

trage de-o grebla, astupa o groapa

invita-ti colegii, dar mai ales iubita

in rasete, hohote, va faceti echipa

viata la pas e doar pentru batrani

voi, framantati coca, impartiti paini

semanati idei in ale voastre minti,

e mare Universul, e loc pentru parinti

se-nvarte pamantul, se-nvarte intruna

mareea se-nalta odata cu luna

framantati slove din carti, fiti nesatui

secerati rodul ideilor, sunteti destui

Taras Bulba

(In)Justitie divina

(In)Justitie divina

tipar de aur peste multimi va scrie

in mantia neagra purtata cu manie

despre un solitar, ilustru vagabond

ce poarta-n cap un snop de spice blond

tinuta-n maini pioase, funesta si taioasa

calomniata moarte, ce-aduce ca o coasa

surprinde-adesea, cate-un neghiob naiv

decis nimic a soarbe, ca-i lesne-a fi betiv

in rau secat de apa se scalda in visare

Raiul il asteapta, primind in dar o floare

udata-n lacrimi de roua, pe corole

si-nconjurat de zane cu lire si viole

dar trista-i luna, sa ierte n-ar putea

musca in lut fiebinte, caci nu se astepta

naivul vagabond, cu trup si suflet pur

e aruncat in Iad si-a devenit un abur

Taras Bulba

Se spune

Se spune

se spune ca fiecare om are o stea

dar mai sunt si stele necasatorite

oare stelele imperecheate-or bea?

se nasc si mor deodata, ca iubite?

atunci, pacat ca-atatea stele mor!

ele-ar trai mai mult, dar oamenii nu vor

de vrem s-aprindem lumanari

unde-i mormantul, in care infinit?

voi colinda spre cele patru zari

sa-mi caut starul meu leit

cand ne-o veni sorocul.

si chiar de aflu-i greu de mers

e necesar sa-mi iau bastonul

cu un compas in cap, cu GPS

dar oare, inca mai traiesc?

ma uit pe cer, dar in zadar:

e locul liber.

a mai murit un star.

Taras Bulba

Recidivist la 9

Recidivist la 9

o doamna, sotie de doctor de inimi

in timp ce-si piaptana paru-n oglinda

isi plimba mintea cu neuroni minimi

prin cartea de tarot cu valet de ghinda

bizara doamna, gandul mi-l citeste

si afla c-am crescut la umbra de stejar

cu mintea ei patrata, prinsa cu un cleste

gaseste de cuviinta ca merit un pahar

cu capul cat o ghinda, m-atrage sub gorun

omizile din ramuri imi pica in pahar

iar doctorul de inimi ma baga la nebuni:

nu-i gelos pe doamna, dar fara niciun ... dar?

Taras Bulba

Ziua culturii

Ziua culturii

poetul sta mort de ceva timp

cocotat pe piedestal in piata

i-a disparut si luciul, n-are nimb

e-inconjurat, ca noi toti, de ceata

picioarele-i-s acoperite, incalzite

de-atatea papornite cu loboda

un discipol mai sarac 'si-nghite

covrigul, rezemad de-o Skoda

invatatoarea, inconjurata de copii

dicteaz-o lectie pe dinafara invatata

aveau caiete, consemnau, printre sotii

si-asa se mai bifa o lectie predata

dar ora de cultura nu s-a terminat

un consilier local, putin mai erudit

isi tine spiciul, de parca-i in Senat

cu blituri scanteind si pleaca plictisit

o precupeata cu temperament flegmatic

urcata pe un scaun, cu-o elocinta pura

declama niste versuri, cu patima, emfatic

si uite-asa se-ncheie ziua de cultura

Taras Bulba

Fabula

Fabula

“Ajuns-am vremuri grele, in nevoi

se strica lumea, ne-ntoarcem inapoi”

Jelea un lup la cei ce vor s-asculte

fara s-ofere prea multe amanunte

Adica, sunt prefaceri, sunt anii grei

caci sufera totuna, de-s lupi sau miei

iar vulpea cea sireata, cu-a ei reputatie

o duce cel mai bine, sa cada in dizgratie

sa n-o mai vada, umbla numa-n portocaliu

si-atata-i de hulpava, il bagan-n iad de viu

Cu limba-i ascutita, facu pe dat' petitie

ii trase-o semnatura si-o duse la politie

sa cheme vulpea la dreapta judecata

La tribunal va judeca o Curte-adevarata:

bufonul urs, cocosu-mpintent, un curcan

si ultimul pe lista, exoticul urangutan

Procesu-ncepe cu parti impricinate, avocati

din lumea buna, mai mult, sunt doctorati

Spirite se-ncing, se striga-n gura mare:

“Justitie, dreptate, minciuna, impilare”

“Fratie, libertate, adevar, sunt nevinovata

dar cel mai grav, ca sunt calomniata”

Pe-a lupului fata lucea cu sarg onoarea

vulpea-si striga reputatia si candoarea

“Mi-ajunge asa viata, intre lupi rapaci”

“Stricata-mi meseria, am ajuns carpaci”

Si-ncepe oratoria, cu-a ei arta cunoscuta,

articole de drept, sofisme; audienta-i muta:

“Jupane lup, tu ne vorbesti de-onoare

ca-ncalci principii, legi si cate-n soare?

Iar tu, cumatra vulpe, cu a ta candoare?

Legati-i pe-amandoi si iute la-nchisoare”

De regula o fabula se termina c-un talc:

“Adio!” imuna portocalie: binomul tace malc.

Taras Bulba

(dupa o idee de I. E. Radulescu)

Amantul infidel

Amantul infidel

cand scoica isi desface a sale valve

si imi ofera perla dinlauntrul sau

cum sa-i raspund? cu surlete si salve

dar spaimele iubirii le tin in pieptul meu

un univers de patimi se unesc in cor

si se revarsa-n mine ca noianul

toare cuvintele ce le rostesc cu dor

imi amintesc de perla, de-ntreg oceanul

si-atata frumusete in mine se-nfiripa

caci calc pe scoici de-acum cu teama

la perla imi e gandul in fiecare clipa

de scoica e strivita, aceasta sa nu geama

in inima-mi batrana un orizont se naste;

sa-nchin canturi si ode pe plaje sidefate

si astfel, mii si mii de perle voi cunoaste

chiar de gresesc si le insel pe toate

Taras Bulba

Ziduri inaltate in calea credintei

Ziduri inaltate in calea credintei

cetatea mandra odata, cu vechile frontoane
pare-o ruina-n lipsa de nobile coroane
ce taina- ascunde, ce gand de razvratire
ce-a osandit-o la aceasta, adanca tanguire?

apusul arde flacari pe turnuri de cetate
in surlet de trompete, gasesc singuratate
ziduri si turle plang sub cerul purpuriu
un suflet din cetate, apare-ntr-un tarziu

“Nu ostile dusmane au ruinat vechea cetate
turnuri, bastioane, porti sunt bine ferecate
ci, linistea si pacea au disparut, de-acuma
cand lipsa de credinta, ne-a rasplatit cu ciuma”

de vremuri seculare, ziduri si turnuri inaltam
sapam santuri cu apa, de dusmani ne-aparam
dar nu ne facem cruce, nu mergem la biserica
doar daca vine urgia si-atunci murim de frica
Taras Bulba

Sa-nvingem bariere in vis

Sa-nvingem bariere in vis

am visat asta-noapte ca zbor

cu-aripi de vultur lipite cu ceara

debordam de energia dorintei

sa-mi vad de sus-ntreaga tara

varfurile aripilor atingeau, in vis

turnuri de catedrale, clape de orga

cremenea muntilor, peste abis

neantul ce-nvaluie totul, la morga

in zori m-am trezit in postura

de vultur golas, cu aripi desprinse

cu ceara topita de-atat caldura

“am depasit bariere neinvinse”

Taras Bulba

La vanatoare

La vanatoare

Echipati ca de razboi

impartiti, doi cate doi

am zis, sa-ncercam pe balta

unde trestia-i inalta

Prin rogozul platinat

dinspre stuful inghetat

falfaie ceva, ce zboara

trag, dar pusca este goala

dau sa-ncarc doua cartuse

atunci, un carcel se puse

amortisem ca un bleg

si-am pierdut un card intreg

hai sa mergem la campie

printre scai si printre vie

poate unul dintre noi

impusca-vom un sosoi

abia ajunsi langa o biuta

din tufis s-arat-o ciuta

cu ochi galesi, lacrimosi

m-au patruns pana-n galosi

m-am uitat la-ai mei colegi

sa vad daca sunt intregi

eu ca eu, sunt mai milos

dar ei ce ca'tau pe jos?

sticlele de vin varsate

ei, in pozitii desucheate

bine ca n-a tras vreunul

ca ne podidea magiunul

lung e drumul catre casa

nu mi-e comportarea lasa

dar am fost destul de tamp

sa ies cu betivi pe camp

Taras Bulba

Viata seculara

Viata seculara

lipit cu fruntea de fereastra

cu ochii tristi si-ntunecati

privesc la omul cu o casca

cu nasul rosu si umerii curbati

se lasa ceata printre blocuri

zapada cade de pe ramuri

privesc la tisa fara globuri

pare mai verde c-alte neamuri

omul cu casca dispare in neant

eu, langa geam, am inima oprita

singura, tisa, cu varful arogant

vegheaza peste ani, nestingherita

Taras Bulba

O drama hibernala

O drama hibernala

suntem in plina iarna si drumurile-s ninse

alaiul fulgilor alearga pe campii intinse

peste varf de arbori, ici-colo cate-o cioara

de pe un derdelus, mici sanii se coboara

caderea nopti-i brusca, singuratatea-i sumbra

trec chipuri solitare fara sa lase-o umbra

o sanie coboara pe drumul spre padure

in sanie-s tiganii, plecati cu toti sa fure

topoarele lovesc, fara vreo teama anume

copaci si grengi taiate, cad fara sa rasune

omatu-atenueaza, ca-i palitura de topor

sau daca tunetul de pusca, se lasa cu omor

suntem in plina iarna si toate-n jur sunt ninse

la margine de sat, o casa-i cu lumini aprinse

o tanara tiganca, cu pletele si ochii ca de tus

ghiceste-n carti si afla c-amantu-i e rapus.

Taras Bulba

La varsta a treia

La varsta a treia

sa scrii despre iubire acum, la varsta a treia

pare-un sacrilegiu, dar stiti cum e femeia

imensa ar fi noaptea, far' o miscare alaturi

chiar de sunt camere si diferite paturi

un vers, o vorba buna-i ca roua pentru iarba

mai facem glume, imi mai rad in barba

n-avem nevoie de teste, analize medicale

ca sa ne iubim din vorbe, fara istericale

iubirea acum se-mparte si la copii, nepoti

noi doi suntem aceeasi, zile la rand si nopti

daca dorim ca dragostea sa fie patimasa

gasim motive sa tragem o cearta naravasa

cand vine supararea, si vine cat mai des

vine indat' si replica; de-acum am de ales:

ti-am fost bucatareasa, amanta cu tupeu

te parasesc si plec, ma duc la Dumnezeu

dar nu aceasta-i rezolvarea, ar fi usor

ne vom stinge-ncet, femeie, intr-un amor

cu lacrimi-nnodate vom plange amandoi

nu pentru soarta noastra, ci doara pentru voi.

Taras Bulba

Prea tarziu

Prea tarziu

soarele isi trage storul

linistea coboara-n sat

s-a albit intreg ogorul

de la Crivat-mparat

umiliti se-ndoaie pomii

cu-a lor barbi incaruntite

inghetatu-s-au rizomii

pe sub frunze galbejite

dintr-o sanie cu doi cai

calatoru-ncet coboara

sta o clipa, ca nu-i bai

si porneste catre moara

nu e tanar, cum s-ar crede

genele-i sunt argintate

nici mustata nu e verde

pletele-i sunt rasfirate

se opreste lang-un gard

cu o lavita la poarta

priveste casa fara fard

ce pare o natura moarta

impinge poarta; e blocata

sau poate-n cuie e batuta

in curte, nime' nu s-arata

gradina e necunoscuta

ostenit, pe prag se-aseaza

impovarat de triste amintiri

si dup-o clipa, cat ofteaza

se-ndreapta catre cimitir.

Taras Bulba

Serenada pentru Tanta

Serenada pentru Tanta

te vad adesea cam tacuta

si sufletul ma doare, Tanto

si-atunci, mi-am luat lauta

am luat lectie de canto

am incalecat pe-un cal

i-am pus aripi de-albatros

am sarit din val-n val

m-am facut si credincios

si-am venit seara pe luna

sub ale tale feresti nalte

sa iti spun un "noapte buna!"

printre note, printre soapte

dar perdeaua din fereastra

pare-un ecran de cinema

unde Tanta, diva noastra

se saruta cu-altcineva

am ramas fara cuvinte

glasul pare istovit

strunele lautei-s rupte

sereneda ... s-a sfarsit.

Taras Bulba

Ultima decizie

Ultima decizie

Nu mai am vlaga, licoare n-am a bea

Ofu-i mare; am dus o viata desucheata

Acum cuget, sa nu cad iar in belea

Oi fi zalud si-am, oare, mintea-nceata?

Un vuiet se roteste in inchipuirea mea
Parea de roti de moara sau mai stiu eu?

Vad sapte sfesnice pe masa si sus o stea

Si dintr-odata, mi se-arata Dumnezeu

Sunt intre doua praguri: intre delir si vis

Incerc pasul in spate si sa revin la viata

dar aratari ma-mping, ma duc catre abis

Sa fac pasu-n fata? Sa-ti cer Tie povata?

Abisul nu e prag; e insusi un mormant

Ma-ntampin-o mireasma de flori de busuioc

si-acorduri muzicale ce-auzul ti-l incant...

Nu vreau mormant; si am intrat in foc

Taras Bulba

Intrebare cu raspuns inclus

Intrebare cu raspuns inclus

Nu am pretentia sa ma asemuiesc cu Tine

Neantul e prea negru si fata nu ti-o vad

eternitatea-i lunga pentru cei ca mine

pe noi ne termina si un micut prapad

De-admir ceva la Tine-i, perpetua miscare

si-aceasta-ncrancenare, razboi interstelar.

Hauri de valuri ce-nvarte-ntreaga mare

ne strange inima, ne-azvarle-ntr-un calvar

Marea se restrange, oglinda se-abureste

Te pierdem in oglinda anume pentru tine

Dar printre rugi aprinsi, in noapte licareste

a ta suflare rece, cand moartea intervine

Incep dansuri nocturne si salturi-n spirala

iar noaptea lumii ma va-nghiti de tot

Atins de somnul tau si crinul ce ma-nseala

am timp sa ma-ntreb: esti oare, un Despot?

Taras Bulba

Umbra

Umbra

se-nvarte roata vietii implacabil

c-un sfarsit banal, adesea lamentabil

sedusi de maretie, putere si comori

uitam ca viata se naste din sudori

de-ai bajenit prin lume, nu-i o fala

de-ai fost ranit la trup, nu e o boala

nu-i grav ca Fortuna ti-a aratat crupa

si bogatia-n traista nu o gasesti cu lupa

luna-ti rasfrange figura saraciei tale

nu cea din traista sau bagaje goale

ci lipsa unei umbre lasate pe pamant

fie ca-i pom, urmas, poem sau cant

Taras Bulba

Iarna in Baragan

Iarna in Baragan (dupa o idee de Francois Villon)

curge viscol din conducta

sparta de prieteni slavi

oameni si animale, ciotca

stau in adaposturi, gravi

iarna-n lunca dunareana

cu omatul pan' la brau

pe campie, alba dulama

inveleste-un lan de grau

nu sunt case, nu e drum

neaua-i otova prin sat

ici si colo cate-un fum

pentru Crivat-imparat

de incerci sa iesi afara

mici cutite-ti taie fata

albu-ajunge sa te doara

iti ataca chiar si viata

iarna-i nu-i romantica

peste-ntinsul baragan

mici gorgane se ridica

precum valuri pe ocean

Taras Bulba

Paiata

Paiata
ai vrut sa fii barbat iubit
dar numai pan' la brau
de soarta fosta-i azvarlit
ca o paiata-n lan de grau

ti-ai scos comoara la vanzare
ego-ul ti-a fost crez in viata
ti-a placut doara la racoare
ramai in arsita, in lan, paiata

ti-ai scos iubirea la mezat
ca loboda si stevia din piata
ramai bogat, caci ti-a fost dat
sa joci in rolul de paiata
Taras Bulba

Speranta moare ultima

Speranta moare ultima

apa din fluviu se-nfioara

de vantul ce o increteste

natura inca sta sa moara

pomi-s scheletici ca-n poveste

faleza-i cuprinsa de somn

drogata de tristu-i destin

sperantele-n mine adorm

ca-i hau si minte nu tin

zorii-s vlaguiti peste oras

si-o melancolie fara intelesuri

sangele din vene l-a extras

si-l duce departe, pe sesuri

dupa innourare vine senin

bem dulceata dupa venin

luciri ocrotitoare de soare

ne pun din nou pe picioare

Taras Bulba

Panza de iubire

Panza de iubire

in hanuri pustii sau pline de oameni

amorul se-ascunde in paturi infame

chipuri de amanti ce mor impreuna

icoane formeaza si-n templuri atarna

ura se-ascunde dupa maini spurcate

luata de vant intineaza rufe curate

e-o zdreanta ce-i mana pe oameni

sa striveasca, sa paralizeze semeni

eterna vedenie tasneste din umbra

dragostea-n lume devine mai sumbra

spargeti ziduri si gasiti comoara

alcatuiti orchestra si-i daruiti vioara

sapam de prisos in straturi terestre

sa ne facem noua si urmasilor zestre

panza de iubire o avem la vedere

daca dorim, ne-necam de placere

Taras Bulba

Drama in natura

Drama in natura
iarna lancezeala-i tandra
prin padurea obosita
ici si colo cate-o creanga
tremura de tendinita

ploaia rece a inghetat
pe tot ce-i corp lemnos
trunchi si ramuri n-au scapat
de poleiul nemilos

pedeapsa ce urmeaza-i dura
plesneste ramura si trunchi
plopul, salcia n-au gura
sa-si strige oful din rarunchi

in viata-s clipe grele uneori
indiferent de clasa, regn
doar homo sapiens e plangator
natura vrea sa moara demn

Taras Bulba

Doar pentru privire

Doar pentru privire
acum ca-i iarasi primavara
ce ma saluta prin fereastra
simt infinita bucurie afara
sub cupola cerului, albastra

o frunza verde si micuta,
abia ejaculata la lumina
parca-i patrunsa de cainta
desi nu are nicio vina

nu sta-n puterea ta s-o ocrotesti
lasa-i mugurul sa izbucneasca
nu incerca cu mana sa-nvelesti
foitele, se vor face fleasca

natura face sa-nfoiasca floarea
pulsandu-i seva vietii-n vene
ea, darnic isi imprastie culoarea
si valuri parfumate prin poiene

cand vine vremea de rascruce
sa isi desfaca a ei uimire
iubitei daruieste-i, far' s-apuce
floarea, doar pentru privire
Taras Bulba

Un nou El Dorado

Un nou El Dorado
c-un zar de joc
pentru noroc
imi iau ramas
dar fara glas
de la strabuni
parinti sau buni
cand ceasul suna
ii vremea buna
pentru alta soarta
vantul ma poarta
din poarta-n poarta
ca pe o frunza moarta
si m-am tot dus
catre apus
am fost pierdut
fara busola, azimut
am fost plimbat
de-alt vant turbat
printre impostorii
de vise iluzorii
am, sa revin
cu sacul plin
dar de povesti
nu prea copilaresti
Taras Bulba

Dupa sarbatori

Dupa sarbatori

o pacla a napadit orasul

si calmul cenusiu s-a instalat

ingheata mainile si nasul

cameleonic, sufletul s-a adaptat

batranii, tristi s-au deghizat

ducand o viata oportuna

visul frumos s-andepartat

sunt fericiti odat' pe luna

din fluviu aburi evadeaza

si-au navalit peste faleza

in pomi sunt pasari ce viseaza

intr-o pasiva diateza

Tartas Bulba

Drama in natura

Drama in natura

iarna lancezeala-i tandra

prin padurea obosita

ici si colo cate-o creanga

tremura de tendinita

ploaia rece a inghetat

pe tot ce-i corp lemnos

trunchi si ramuri n-au scapat

de poleiul nemilos

pedeapsa ce urmeaza-i dura

plesneste ramura si trunchi

plopul, salcia n-au gura

sa-si strige oful din rarunchi

in viata-s clipe grele uneori

indiferent de clasa, regn

doar homo sapiens e plangator

padurea vrea sa moara demn

Taras Bulba

Nerecuperabil

Nerecuperabil

in grea uitare, in surghiun

lipsit de crezuri am plecat

am fost intors de duhul bun

ce-n drumul meu s-a aratat

mi se-firipa-n suflet raza

sperantei, inima-mi tresare

ca voi gasi in desert oaza

cea cu credinta si-ncantare

dar aratari, chipuri divine

ma chinuiau, vedeam ca mor

si beata, mintea imi revine

la viata, lacrimi si amor

Taras Bulba

Poveste trista de iarna

Poveste trista de iarna

intr-o carciuma banala

suna un cantec, gen manele

luna, parca cu sfiala

se strecoara printre stele

pe straduta ninsa proaspat

sania luneca-n zbor

rarele lumini razbat

pan' la casa fara stor

cel drumet, ratacitor

bate-n usa de la tinda

se aude un zavot

si-o batrana sa-i deschida

el ii cade in genunchi

ii saruta mana dreapta

femeia uita si de junghi

de-o viata-ntreaga il asteapta

o viata in straini pierduta

s-a surghiunit deliberat

a lasat lumea cunoscuta

acum se-ntoarce, un ratat.

cuprinsa brusc de bucurie

ca si-a vazut unicul fecior

batrana a apucat sa spuie:

atata am asteptat, sa mor!

Taras Bulba

La brutarie

La brutarie

cand glasul zilei inceteaza

si umbrele-s albastre, in tacere

cand realul intra-n metastaza

incepe chinuitoarea priveghere

ma mustra cugetul din urma

mintea mi-e slaba si imi fierbe

roiuri de ganduri vin si scurma

pana cand logica se pierde

doar amintiri razlete si fugare

vin ca registrul sa-ntregeasca

eu plang cu lacrimile amare

caci opisul vrea sa ma zideasca

Taras Bulba

Un vis … si-atat

Un vis … si-atat

Azinoapte-a viscolit intruna

Spre ziua s-a ivit si luna

Acum zapada luce-n soare,

e vremea de batut covoare

Am facut drum printre nameti

pentru cai iuti, boi mai inceti

Azi trece doar Eol in zbor

si cateva carduri de ciori

Pe cabluri de tv pare c-asculta

Cu-ale lor siluete stranii, insulta

si pateaza intreg albul unanim;

ceva-ntre puritate si sublim

Copacii de prin parc sunt goi

Zapada acopera tot ce-i gunoi

Trosneste un taciune-n soba

visez ca sunt cu ea, dama de toba

Scot roibul din grajd si il inham

la sanie, desigur, cu madam

N-aveam fular, caciula, nicio zeghe…

tarr! telefonul suna la ureche …

Taras Bulba

Romanta pentru un ateu

Romanta pentru un ateu

am fost un calator ateu, peren

ce-am coborat in fiecare gara

si am urcat iarasi in tren

fara bilet, si-am mers prin tara

a fost un inceput de nebunie

de care, intamplator m-am vindecat

doamne, pamantu-i plin si o sa fie

de credinciosi ce vesnic te-au uitat

a fost ceva ce nu se poate spune

am fost cu ochii-nchisi, era-noptat

am incropit un inceput de rugaciune

pentru iertarea primului pacat

voi incerca sa urc pe inalte scari

in gradina de aur a credintei

in care cresc, alaturi de bujori

ateii ce-au ales calea caintei

dar cred ca, mai degraba se cuvine

sa-nvat sa mor cand a trai nu stiu

m-am travestit din biet ateu in tine

platind cu o cinzeaca de rachiu

Taras Bulba

Eram niste naivi copii

Eram niste naivi copii

intr-o cascada de flori mirositoare

cand iarba era verde si era soare

atunci, cand si natura se renaste

noi asteptam vacanta pentru Paste

furam noaptea flori de liliac

prietenei, cei albi erau pe plac

pe care apoi le ciuguleam

petale cu cinci colturi alegeam

cu trestia la un capat despicata,

in fundul curtii, cam langa privata

furam cirese de pe la vecini

erau mai dulci parca la straini

aveam probleme cu ace de albine

eram un dulce, tabarau pe mine

umblam descult printre boscheti

prin maracini, rugi si scaieti

durerile soseau pe seara, acasa

preferam culcarea fara masa

caci inaintea mesei era ligheanul

vai, ce usturime!, cat pentru tot anul

cu-ntepaturi pe pulpe si pe talpi

mergea mancarea cu sudalmi

cu zdrelituri de pietre in burice

cadeam ca plumbul, cum se zice

de se-ntampla sa mergem pe la denii

eram dotati cu bolduri, dracovenii

dadeau babele sa plece catre case

dar dracul furisat, nici sa le lase

ne-mpartaseam, de-aveam pacate

treceam sub masa cu ganduri usurate

faceam loc liber altor ghidusii

ca asa eram noi, niste naivi copii.

Taras Bulba

Sirena

Sirena

staruitor in frenezia mea marina

visez in saratul miros de alge

aplecat pe timona, ce-asculta, calina,

mandru de prova ce valul il sparge

calit de pasiune, calatoresc pe val

sub luna rece sau soare arzator

nelinistit in trecatoarea de coral

dar indrumat de pescarusu-n zbor

cu mateloti abili, ce manuiesc parame,

toti visatori la prada din navoade

si seriosi, nestiutori de glume:

ei vor Sirena; si pestii sa-i sloboade

Taras Bulba

Focul launtric

Focul launtric
inima-mi obosita, nu de batai, nu inca
ci grijile, poverile pe ea s-au adunat
vantul si valul au lovit ca-n stanca
vulturii-asteapta sa treaca la pradat

acum, in plina iarna gerul de-afara
patrunde in rarunchi s-o-nghete pe loc
sangele sa-nchege in lupta barbara
dusa in vene, dar inima-mproasca foc

e focul ce arde-ntr-un nucleu atomic
a carui lumina e rece, nu-ncalzeste
nu face cenusa, nici nu este tonic
arsura e-n mine si ma mistuieste

tu, calatorule, de drumul te-aduce
vreodata pe aici, opreste si citeste
“odata a ars aici, langa aceasta cruce
o cometa, un meteor, ce mai licareste”
Taras Bulba

Doar pentru privire

Doar pentru privire

acum ca-i iarasi primavara

ce ma saluta prin fereastra

simt infinita bucurie afara

sub cupola cerului, albastra

o frunza verde si micuta,

abia ejaculata la lumina

parca-i patrunsa de cainta

desi nu are nicio vina

nu sta-n puterea ta s-o ocrotesti

lasa-i mugurul sa izbucneasca

nu incerca cu mana sa-nvelesti

foitele, se vor face fleasca

natura face sa-nfoiasca floarea

pulsandu-i seva vietii-n vene

ea, darnic isi imprastie culoarea

si valuri parfumate prin poiene

cand vine vremea de rascruce

sa isi desfaca a ei uimire

iubitei daruieste-i, far' s-apuce

floarea, doar pentru privire

Taras Bulba

In acel loc

In acel loc

in locul unde spiritul doineste

si unde eroii ajung pe creste

in locul unde lumea stie

a trai in pace si-n devalmasie

in locul unde munca nu te-nvinge

ci dimpotriva, in fata te impinge

in locul unde adevaru-i absolut,

neslefuit, in forma “brut”

in locul unde gandul drept

nu-si pierde noima in desert

in locul aducerilor aminte

de parinti si cele sfinte

in locul primelor emotii

unde-m furat fructe ca hotii

in locul unde-am cunoscut idila

ce-am confundat-o intai cu mila

in locul ce-am avut doi fii

la randul lor, azi au copii

in acel loc, dat de Dumnezeu

e patria, e Raiul meu

Taras Bulba

Vremuri si vremea

Vremuri si vremea

Ingaduie-mi o clipa de odihna,

inima-mi cere un ragaz si tihna,

Voi mai trudi de am putinta

si voi scapa de-atata suferinta

A fost candva caldura si lumina

cand raiul poposise in gradina

S-a intunecat deodata, parca a jale

de-atata bezna nu te vezi in cale

Am prins ierni si mai grele odinioara

ieseam din casa prin tunel afara

Omatul, gerul nasteau atatea frumuseti

Acuma stau si cos intre pereti

Nu pot sa stiu ce oare s-a schimbat

E vremea de afara, asa mi-a fost lasat?

Sau si pamantul se face straveziu

cu vremuri reci si-apusul purpuriu?

Taras Bulba

Calatoria

Calatoria

am aparut odata cu raza de lumina

si am cutreierat acest pamant

am strabatut o cale nu prea lina

si neurmand cuvantul sfant

au fost si coturi si suisuri

am aplicat corectii geometrice

am trecut prin vaduri cu prundisuri

am batut la porti ermetice

un calator ce nu strabate

prin lumi din tara si de-afara

e calendarul fara date

e trenul fara nicio gara

lasat-am ochii sa rataceasca

inainte, in laturi si in spate

de va veni vremea sa orbeasca

voi merge cu picioarele legate

adesea imi pun o intrebare:

cand calatoria-i gata

raman pe orisice carare

sau ma intorc la mama si la tata?

asteptarea se topeste-n lacrimi

ce se unesc in ape-adanci

sub valul nesfarsit de patimi

le spun ca m-am intors aici

Taras Bulba