Un oaspete de seama
In trista casa solitara din margine de sat
Facuta din paianta si din pamant un pat
Barbatul sta sa moara, el, un vechi rapsod
Cu chip senin odinioara, cladit pe calapod
A bejenit prin lume, cersitu-si-a cantarea
De fapt, murise, de cand a hotarat plecarea
De-atunci incepe moartea-i hada, nesfarsita
De cand s-a smuls din casa micuta, parasita
A invatat straine legi in limbi necunoscute
A cochetat cu plebea, dar si cu lumi avute
A fost oaspe de fala in nobile saloane
S-a fofilat prin colturi cu tinere matroane
Un nou talhar de inimi, privea prin muselina
Luptand cu cosanzene, prea plin de-adrenalina
Dar intr-o dimineata, fara mila, viata i-a trimis
Un virus cu un nume ce-l poarta doar o miss
Despuiat in pat, cu albe maini, cu inima bolnava
Cu ochii dusi, cu sangele cuprins de-otrava
E oaspete de seam-acasa, unde a fost stapan
Si-n micul cimitir, ramane, vesnic un strain.
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu