Afara soarele de-abia-i o pata pe azur
S-a stins incendiul ce-arunca faclii.
Se-ndeparteaza si pierde din contur
Sosit-au iarasi, negrele melancolii.
Cele din urma flori, cele de toamna
Evlavios sunt puse-n vaza de cristal
Intr-un manunchi. Visuri de doamna
Prind grai, pe versurile unui madrigal
Branduse firave, culese-n zori pe roua
Impodobesc mici oluri la oglinda
Iar crizanteme triste, cand afara ploua,
In cosuri de nuiele prinse-n grinda
Un ultim greier isi strig-acum durerea
Viseaz-o sera calda cu-aracii uriasi
Pentru-a uita nimicuri si a pastra tacerea
In neant, nu inainte de a lasa urmasi.
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu