Deliorman – Padurea nebuna
Nascut cu mirosu-n nas de salcii
pe raul Vedea, adesea tumultos
am baut apa din namolul baltii
am adormit sub nucul racoros
In comuna cu numele de floare
rar gaseai tei, gorun sau tufan
Colindam campul, ars de soare
si caram stadia, pentru un ban.
Dintr-o legenda locala, strabuna
imi turna bunicul cu picatura
povesti despre-o padure nebuna
ce-a luptat cu omul si toata natura
Undeva, departe in pamantul negru
se ridica codrul spre cerul fara nor
din trunchiuri de fag, tufan si cedru
ce traia virgin, necunoscand topor
In lupta data-n jur, pe campul mortii
soldatul, sub armura, vede-o floare
se-opreste ca vitelu-n fata portii
si uita de lupta, de moarte si oroare
O rupe si vesel o pune la ureche
cu gandul la iubita, ce-i duce dorul.
Un gand curat pentru lumea veche
ce ne-a lasat un nume nou: Bujoru
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu