O lectie de istorie

O lectie de istorie

La sfarsitul deceniului 7 din secolul trecut, in Ardeal apele erau tulburi la figurat. Ironia vietii a facut ca in vara anului '70, Romania sa cunoasca si ape tulburi la propriu, respectiv, una din cele mai mari inundatii, cu urmari catastrofale, inclusiv cu pierderi de vieti omenesti.

Dar nu inundatiile din Transilvania constituie subiectul de astazi, ci framantarile politice in zonele locuite de populatia majoritar maghiara.

Era inca proaspat momentul 1968 si deschiderea de care Romania si deci, Ceausescu incepuse sa se bucure pe plan international. De aceasta libertate ingaduita de sistemul socialist ( nu se putea vorbi la acea data de regimul ceausist) au profitat liderii comunisti ai minoritatii maghiare, care nu acceptau noua organizare administrativ teritoriala a tarii, respectiv, trecerea de la regiuni (Regiunea Mures Autonoma Maghiara) la judete.

Proaspat student la Brasov, la inceputul anului 1970 am participat la un simpozion tinut de Constantin Antip, istoric si jurnalist militar, insotit de un redactor de la Magazin Istoric, in care tema pribcipala era aparitia celui de-al treilea pol de putere in lumea politica internationala, respectiv China. Deja se discuta despre o vizita a lui Nixon in tara comunista si de relatii, deocamdata sportive, intre cele doua state (vizita a avut loc in vara acelui an). Curiozitatea specifica varstei, ne-a determinat sa punem intrebari cu dedesubturi, dar pertinente si asa am aflat despre oarece nori negri ce se zareau la orizontul Romaniei. Nu era greu sa deducem ca solicitarile maghiare erau sustinute de conducerea URSS.

Nu stiu daca a vut vreo legatura cu simpozionul, dar pe 24 ianuarie 1970, de la caminele studentesti din str. Memorandului (nume cu adanca insemnatate istorica), cca 5000 de studenti am pornit o demonstratie pasnica pe strada Lunga, finalizata in Piata Sfatului cu Hora Unirii. E important de mentinut ca nu lipseau dintre noi colegii de etnie maghiara (unul dintre ei mi-a fost coleg de camera).

Actiune spontana a surprins neplacut conducerea Rectoratului, a organizatiei locale de partid, dar mai ales pe ofiterii de securitate. Astfel ca, primele masuri au constat in eliminarea a 5 studenti, considerati initiatorii mitingului si limitarea unor drepturi caministilor, printre care organizarea de adunari publice.

Ulterior, cei 5 studenti au fost reprimiti la cursuri, binenteles, dupa pierderea unui an de invatamant.

Pentru a nu mai fi surprinsi de avantul patriotical studentilor, la 24 ianuarie 1971, Rectoratul a organizat un miting similar, nomarul studentilor, cu forte de ordine la un loc, daca atingea cifra de 500.

Desigur, ca in Piata Sfatului erau mobilizati activisti de partid si astepta si fanfara militara pentru Hora Unirii. A fost un fas lamentabil. A fost un semnal ca nu putem fi manevrati.

Prin aceasta povestioara, nu se vrea a face trimitere la o eventuala actiune similara din zilele noastre. Conditiile total diferite nici nu comporta comparatie. Si apoi, nu nu aveam alte interese, de niciun fel.

Taras Bulba