Curatenia de toamna
Sunt prins intr-un
vartej de vantul aiurit
De-acum, zile si
nopti voi plange tanguit
Sunt trist ca
odiseea frunzei se sfarseste
Prea multa tinerete
in huma odihneste.
O gasca de
polcovnici cultiva crizanteme
Surzi la cerinta
strazii, la vaiet si blesteme,
Ridica pentru urbe
biserici, rugi, statui
Invinsi de roata
vietii si de norod, satui
. . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
E noapte, ploua
si-un drumet soseste
In micuta urbe,
mergand cam orbeste
Pe principala
strada, cu felinare stinse
El intra-ntr-o
spelunca cu priviri aprinse
Se lasa o tacere,
privirile se-ndreapta
Catre drumetul
nostru. De la el asteapta
Din care taram vine
si ce scop il mana?
Daca are neamuri
si vrea sa mai ramana?
Cine l-a trimis ca
sa bata-n poarta
Lumea sa destepte?
Cu o voce sparta
Strainul raspunde ca
n-a fost un vis
Dar Moartea cu Coasa
l-ar fi trimis
Sa caute noaptea
strigoi, stafii, umbre
Prin locuri dosite
sau palate sumbre
Sau netoti, persoane
fara judecata
Ori betivi si curve,
insi batuti de soarta
Drumetul nu-i
profet. Ales din balamuc
A fost initiat in
taina, acesta nu-i un truc
Sa faca diferenta
dintre bogat si sluga
Si-acei besmetici,
ce vor tot sa distruga.
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu