Ei nu sunt pohta ce-a pohtit Voda
Ei sunt vulturii ce-au falfait in custi
ei sunt leii ce au racnit din piepturi
ei sunt pumnul de pulbere de pusti
ce sfarma munti, ca sa isi ceara drepturi
Un puhoi de apa s-a sculat din somn
deasupra sufletelor vandute pe nimic.
O forta cumplita ce darama-un Domn
cu o unealra aspra ce n-a avut tipic
Infricosata pulbere ce a stat la panda
dar iata ca a scaparat scanteia deodata
si-a naruit o lume cu pace si izbanda
fara ca-n foc sa mai murim vreodata
Dar pana atunci, curati sa se pastreze.
Sunt inca suflete vandute, la adapost
ce stau si-asteapta, sa se fofileze
sa treaca puntea, fara niciun cost.
Iar visul nostru, astfel, ar deveni ridicol:
ati desfacut sampania, ati trecut de greu.
De credeti asta, va puneti in pericol.
Si-ar fi pacat de darul facut de Dumnezeu.
Taras Bulba
(Dupa o idee a lui Vasile Voiculescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu