E vremea epigonilor
Cum podul se sprijina pe maluri
Cum vantul sufla-n panze si vele
Asa corabia pluteste pe valuri
Iar eu imi reazem aripile-n stele
Ma pierd in idealuri tineresti
Eu, c-un trecut sumbru si rece.
E-ntoarsa roata; si-ursele ceresti
Privesc cum timpul se petrece
Dar Doamne, mult mai tolerezi
Sa-mi chinui copiii si nepotii?
Am luat-o razna, Tu nu vezi
Ca am pretentii, ca toti doctii?
Cum de-mi permiti sa indraznesc
Sa scriu in versuri, chiar o fraza?
Sa critic lumea sau s-o-nveselesc
Far' o cultura minima la baza?!
Desi, cu pietre, in mine aruncati
Pastrez lozinca de simplu epigon.
Ramaneti sus, un cerc de literati
Eu imi continui versul in baston.
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu