Un altoi ratat
Tu, un efeb, ti-adori trupul din oglinda
Pe tine te iubesti, ca domn al frumusetii
Nu vrei ca altii din urma sa te prinda
Nici tu sa nu prinzi virtutea batranetii
E-o alta dura ipostaza a carnii trecatoare
Esenta se pastreaza in forma ei intreaga
Doar coaja se schimba si a sa splendoare
De nu gasesti un vraci, in van sa ti-o dreaga
Zvarli inima stricata, ce abia-ti mai bate
Cu tot oceanul de-amagiri dar si uitare
Ti-e bantuit trecutul ca ai dat din coate
Ai cutezat prea sus, ai fost doar in urcare
Ce zace-n urma ta, ca amici nu ai avut?
Dusmanilor le-ai azvarlit aur si margaritare
Ti-au ridicat statui, credeai ca te-au placut
Si-acum te-azvarl ca pe-un nimic in mare
Nu-i ziua o eternitate, vine si o noapte
Ai uitat o lege: ca-n viata-i o alternanta
De azi e cer senin, curge miere si lapte
Maine-i innourat si-ai stare deprimanta
Mereu cersit-ai vietii ani multi si nemurirea
Te razvratesti acum, te rogi la vechii idoli
Dar unica vecie data noua, e doar iubirea
Ai fost altoiul subred, distrus de uri si boli
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu