La vremi noi, popi
noi
La nastere Ursita in
cartea mea a scris
Sa trec prin asta
viata, nu ca printr-un vis
Nu plang ca-i cruda
soarta, ci ca-i prapad
Si inima mea sufera,
caci cerul mu il vad
As vrea, in taina,
sa lupt cu lumea-ntreaga
Si s-o distrug,
chiar daca-mi este draga
Si sa se nasca alta,
cu alt rege pe tron
Si-o patrie comuna,
condusa din amvon
Dar nu de popi
corupti, ce s-au infruptat
Din pulpele copilei
si miel sacrificat
Ci de femei pagane,
ce nastere ne-au dat
Si-au savarsit la
nastere, acest singur pacat
Voi sunteti
compronisul acelei mitici coaste
Si-ati crescut
generatii in scutecele voastre
Dar secolul minune
va face sa raspundeti
Iar secolul din
urma, copiii sa-i ascundeti
Desi inima-mi e
plina de lacrimi, nu de sange
Nu eu voi da
raspunsul, ajunge ca voi plange
Caci vreau schimbare
reala, nu doar proceduri
Nu vreau zambet pe
buze si-n suflete tot uri
Visasem lumea,
sigur, altfel de cum este
Cu inimi inocente,
cu tineri de poveste
De mamele m-asculta,
sa ia de-ndat-aminte
Sa creasca
copilasii, sub numele de sfinte.
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu