In casa-mi intra toamna fumurie.
Prietenos cum sunt de obicei
Poate pe-un fond de mustarie
O-ntampin cu paine si mujdei
De-acum aceasta casa-i si a ta
Te instaleaza pe scaun, in fotoliu
Pentru odihna-i odaia din dreapta
E cea care de regula-i in doliu
Cu sfinti si cu icoane pe pereti
Si-n rama neagra ai mei parinti
Se vad prin geam meri padureti
Cu poame ce strepezesc in dinti
Tu-mi amintesti de casa veche
O casa cu camere inalte, reci
O casa ce n-avea in sat pereche
Cu carciuma la strada si cu beci
Din rama va privesc cu duiosie
Cum buna v-adoarme cu povesti
Iar tu, o rece toamna fumurie
Lasi albul iernii s-apara la feresti
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu