O lectie de istorie
La sfarsitul
deceniului 7 din secolul trecut, in Ardeal apele erau tulburi la
figurat. Ironia vietii a facut ca in vara anului '70, Romania sa
cunoasca si ape tulburi la propriu, respectiv, una din cele mai mari
inundatii, cu urmari catastrofale, inclusiv cu pierderi de vieti
omenesti.
Dar nu inundatiile
din Transilvania constituie subiectul de astazi, ci framantarile
politice in zonele locuite de populatia majoritar maghiara.
Era inca proaspat
momentul 1968 si deschiderea de care Romania si deci, Ceausescu
incepuse sa se bucure pe plan international. De aceasta libertate
ingaduita de sistemul socialist ( nu se putea vorbi la acea data de
regimul ceausist) au profitat liderii comunisti ai minoritatii
maghiare, care nu acceptau noua organizare administrativ teritoriala
a tarii, respectiv, trecerea de la regiuni (Regiunea Mures Autonoma
Maghiara) la judete.
Proaspat student la
Brasov, la inceputul anului 1970 am participat la un simpozion tinut
de Constantin Antip, istoric si jurnalist militar, insotit de un
redactor de la Magazin Istoric, in care tema pribcipala era aparitia
celui de-al treilea pol de putere in lumea politica internationala,
respectiv China. Deja se discuta despre o vizita a lui Nixon in tara
comunista si de relatii, deocamdata sportive, intre cele doua state
(vizita a avut loc in vara acelui an). Curiozitatea specifica
varstei, ne-a determinat sa punem intrebari cu dedesubturi, dar
pertinente si asa am aflat despre oarece nori negri ce se zareau la
orizontul Romaniei. Nu era greu sa deducem ca solicitarile maghiare
erau sustinute de conducerea URSS.
Nu stiu daca a vut
vreo legatura cu simpozionul, dar pe 24 ianuarie 1970, de la caminele
studentesti din str. Memorandului (nume cu adanca insemnatate
istorica), cca 5000 de studenti am pornit o demonstratie pasnica pe
strada Lunga, finalizata in Piata Sfatului cu Hora Unirii. E
important de mentinut ca nu lipseau dintre noi colegii de etnie
maghiara (unul dintre ei mi-a fost coleg de camera).
Actiune spontana a
surprins neplacut conducerea Rectoratului, a organizatiei locale de
partid, dar mai ales pe ofiterii de securitate. Astfel ca, primele
masuri au constat in eliminarea a 5 studenti, considerati initiatorii
mitingului si limitarea unor drepturi caministilor, printre care
organizarea de adunari publice.
Ulterior, cei 5
studenti au fost reprimiti la cursuri, binenteles, dupa pierderea
unui an de invatamant.
Pentru a nu mai fi
surprinsi de avantul patriotical studentilor, la 24 ianuarie 1971,
Rectoratul a organizat un miting similar, nomarul studentilor, cu
forte de ordine la un loc, daca atingea cifra de 500.
Desigur, ca in Piata
Sfatului erau mobilizati activisti de partid si astepta si fanfara
militara pentru Hora Unirii. A fost un fas lamentabil. A fost un
semnal ca nu putem fi manevrati.
Prin aceasta
povestioara, nu se vrea a face trimitere la o eventuala actiune
similara din zilele noastre. Conditiile total diferite nici nu
comporta comparatie. Si apoi, nu nu aveam alte interese, de niciun
fel.
Taras Bulba
