sst, liniște!

sst, liniște!
o surdă tăcere mă doare
din cap până-n picioare
cu cât tăcerea e mai mare
cresc și petele solare
le văd și aflu cu stupoare
că liniștea vine din mare
e acea tăcere-n disperare
când pentru tine nimeni n-are
o scurtă clipă de-alinare
nu pot lega două picioare
cred că e grav, să fie oare
a nemateriei nepăsare?
nu mai adie nicio boare
de fac o glumă, n-are sare
e necesară o imputare
și poate chiar o amputare
eu vă anunț cu întristare
aceasta-i ultima postare
a unor versuri cu picioare
și-atunci tăcerea-i și mai mare
e acea tăcere care doare
doare-al dracului și moare …
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
vă aștept cu mine în netăcere
în necuvinte, în nedurere
Adios, Taras Bulba!