copiilor și nepoților mei
e ora când regretul îmi zâmbește amar
nu-mi mângâie orgoliul, e ca piatra
noian de amintiri mă bântuie-n zadar
eu, trist zănatic, mă strămut cu șatra
strămoșul grav, o viață a trecut în voi
a săpat în stâncă cu dalta, pioletul
cât mai adânc, să nu mă-ntorc strigoi
se apropie apusul și-și plânge violetul
minel tănase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu