pastorală

pastorală
sub sprânceana de pădure lacul pare adormit
stufărișul îl îngână cu păsăretul cuibărit
putregai de crengi uscate coborâte în adânc
plauri pribegi din frunze moarte plutesc, aburind

ciopor de oi borțoase molfăie din iarba rară
pe plaiul veșted, cu amintiri din fosta vară
dulăii-s tolăniți apatic în praful de pe drum
privesc c-un ochi deschis la toamna, ca un fum

ciobanii, sprijiniți în bâte, par obidiți și triști
ogoare-s proaspăt arate, din vechile miriști
se-ndreaptă, legănat, mai sus, spre Pricopan
e raiul cu verdeață pentru mânzări, cârlani

curând vor sosi neguri din nord, dinspre Măcin
măturând în cale pajiști, cu resturi de ciulini
pornesc din nou la drum cu albele alaiuri
doinind melancolia lumii din fluiere și naiuri