iubire de toamnă

iubire de toamnă
mi-apare o fecioară cu sufletul păgân
păream posac și rece cu sufletul bătrân
reanimat de sânii albi și tari ca piatra
visez la vremea când ea venea cu șatra

o stea se năștea la margine de sat
pribegia sorții ne-ademenea la pat
era toamnă, vântul purta nostalgia
furam mirajul clipei, lepădam vecia

'nainte ca Nordul să apară-n zare
simțeam în ea o rece depărtare
i-am jurat credință, ca soarele de sus
dar iubirea ei, în iarnă a apus