ornicul

ornicul
de-aș mai fi copil, din ce-am primit în viață,
jumate aș ceda, m-aș târgui ca-n piață
cu timpul, poate am recurge la un troc
s-ar odihni oleacă, sau poate ar sta pe loc

clepsidră ori ceasornic, a devenit un zeu
ne-amenință, ne-mplântă săgețile mereu
plăcerea de-a trăi, un strop de desfătare
a pierit cu totul, a dispărut în zare

să-ți amintesc că timpul, nemăsluind, câștigă?
cu fiece secundă șoptește, nu ne strigă:
clipele-s de aur, sunt scumpe, nu le pierde
ești mână spartă, ceasornicul te vede

genunea e-nsetată, timpul, lacom se joacă
secunde, minute, ore, zile vin și pleacă
nisipul se scurge, precum argintul viu
mori dară, tu bătrâne, până nu-i prea tîrziu
Taras Bulba