Sonetul abisului

Sonetul abisului
cu mine port abisul oriunde mă îndrept
coșmar cromatic, pictat de-un înțelept
al spaimei rece vânt, tăios, este abis
dorință, faptă aievea, trupul sau un vis

în stânga, în dreapta, adâncul e cuprins
de o tăcută taină a spațiului prelins
și să adorm mi-e teamă de neființă
de eram savant, muream în neștiință

cu spaime vagi, fug de orice groapă
e acel neant, ce trupul îl așteaptă
privesc în sus, în jos, nu văd decât abis

am sufletul vânat, de rătăcire prins
uneori, noaptea, chiar Domnul intervine
îmi slăvește abisul ce îl port cu mine
Taras Bulba