trecerea Styxului

trecerea Styxului
ce tare suflă vântul! îmi frunzărește cartea
zburați voi pagini, moartea-și va cere partea
valuri sărate născute-n marea exaltată
stârnesc în suflet gânduri, o stare agitată

să vi-l prezint pe-Ahile, obișnuit să-nvingă
și pe Paris, ce nu-i lăsa, văpaia să se stingă
Elenei cea din Troia? toți, astăzi sunt statui
primu-a pieri stupid, rănit în al său călcâi

consolatoarea moarte se vrea un sân matern
e mândră, e pioasă, se ascunde-n timp etern
al meu brav suflet,mai speră-ntr-o visare
dar va pieri-ncântat, de-o simplă, pură boare

semeață ești cu coasa, somnul îl ții ascuns
într-un abis în care soarele încă n-a pătruns
altar al efemerului timp, împrejmuit de ape
în care vom depune ofrandă cât încape

asemeni fructului ce gustul nu și-l schimbă
nu piere, atîta vreme cât e ținut pe limbă
asemeni țigaretei ce se transformă-n scrum
și trupul lasă-n urmă un suflet ca un fum

chiar de-o susțin sau nu, justiția-i superbă
c-un nemilos amnar aprinde-ndat o jerbă
am timp să-mi spun în sine, numai mie
„treci inimă-n neant, în cânt și poezie!”
Taras Bulba