miercuri, 1 iunie 2016

neliniștile amorului IV

Ajuns în ultimă instanță, nu mai e timp de prea multe rugăminți. Și sunt și inutile, dar mai am dreptul la una.

neliniștile amorului IV
Tu Doamne, îmi trimiți tărâmuri cu ispite
în care se ascund comori nemaivăzute
Tu mă calmezi, când sunt la anaghie
mă-nalți mai oțelit, îmi faci privirea vie

acum că-s șubred, Tu îmi dai speranță
când sunt umilit, îmi redai prestanță
când am ajuns bețiv, în nopțile cețoase
m-ai învelit, căci frigul îmi pătrundea în oase

am o rugăminte Doamne, ca într-un sfârșit
să mă lași în Iad fără milă, să fiu pedepsit
am fost răpus de ger, și n-am putut să strig
lasă-mă, deci înconjurat, de femei ce frig

Taras Bulba

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu