solstițiul de vară

solstițiul de vară
e ceasul când dulcele fruct
atârnă greu, ramuri se rup
în noaptea mică, fără somn
când numai păsările dorm

e noaptea când la rădăcini
comorile au prins rugini
întâmpinând solstițiul cald
de pe tărâmul celălat

călcăm țărâna ce ne frige
copacii n-au puteri să strige
prinși de focul din grădini
în loc de frunze le cresc spini

salvarea vine cu glas tare
zvâcnesc fulgere a răzbunare
dogoarea aleargă, parcă-a frică
de nori din care gheață pică

din negrul cer vine stihia
ce-a gonit și ciocârlia
râul sec își umple cada
înverzește iar livada
Taras Bulba