reanimarea

reanimarea
frumoasa mea visează, în iarbă s-a culcat
de-amoruri istovită, cu trupul despuiat
străjer îi este luna, pe cerul clar, senin
ce-i veghează somnul în lungul ei leșin

dintre gene I se prelinge o lacrimă ascunsă
o adun într-o branulă, în vena mea pătrunsă
în inimă s-ajungă să-mi dea esența vieții
să-apuc să-i mai văd ochii în zorii dimineții
Taras Bulba