Soarele nu mai rasare
de la fereastra mea
Zenitul se lasa tot mai jos
Arunc priviri dupa perdea
Am devenit tot mai fricos
In genunchi sadit-a umilinta
bataturi: si gheaba in spinare
Ne laudam, ne dam silinta
sa fim ca brazii, in picioare.
Dar suntem tot mai des taiati
Raspundem la comenzi de “cea!”
ori “hais!” si suntem manati
cat mai la vest. E vreme rea
si ne ascundem in cotloane.
In maini ne framantam caciula
si pregatim niste plocoane
catre Stambulul nou. Satula
preotime ne-aprinde lumanari.
Acestea, sa arda cat mai mult.
Si cat mai dese aplecari
spre poala popii. Avem un cult
al deznadejdii, sadit cu picatura,
in suflete flamande, flete.
Adastam sa cada-n gura mura
si alte fructe malaiete.
Dar ne-a ajuns cutitul pan' la os
Trezitu-s-a din noapte mamaliga
Brazii si pinii se vor ridica de jos
Pirul il vom taia cu sapaliga,
iar frunza de stejar stindard va fi
Cand iarba-i la pamant,
ne vom opri
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu