Eram un pusti, cand in ograda
a aterizat un inger cam barbos.
S-au strans vecinii toti sa vada
de-o fi cumva vreun eschimos.
Curios, n-avea aripi in dotare
nici maniere de sol ori mesager.
Visasem ingeri ca niste domnisoare
imbracate in ii, cat mai lejer
“Primeste-mi darul”, ii strigai
“un colt de paine si cu sare,
tu, inger ce-ai sosit din rai”
Dar m-a tratat cu nepasare
Ne-a explicat un nene nevricos:
nu-i inger, ci pilot de elicopter.
Iar noua, pustilor, mai secretos:
zboara ca ingerii, pe sus, in cer
Am ramas mut; la fel de calm,
teapan si fara o mirare vadita.
Am uitat de credinta, de psalm,
n-am mai plecat fruntea smerita.
M-am tavalit pe alb cearceaf
dar ingeri nu am mai visat
Puteti sa-mi faceti un perdaf:
cu-altfel de ingeri m-am culcat.
Taras Bulba
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu