Epitaf II
imi bate vantul in
fereastra
descurajand batranul
soare
vesteste frig; e
iarna noastra
a celor cu dorintele
bizare
siragul lung al
multor veri
s-a innodat asa,
intr-o parere
sa-mi aminteasca
despre meri
si de-o materna
mangaiere
potecile-s ascunse-n
balarii
bunicii si
parintii-s risipiti
raman nepoti, raman
copii
de umbre si-amintiri
priviti
in veacul iernii
grele piere
in orizont si in
genuni dispare
barbatul plans de-a
sa muiere
ramas pe cruce-un
oarecare
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu