Imn pentru cei
ramasi
De poveri si griji,
inima mi-a obosit
Albita de troiene,
va ingheta pe loc
Tu, ce lava de
vulcan ai zlobozit
ardeai intruna,
femei ai pus pe foc
Nu se mai apropie
nimeni sa-mi ofere
un foc, o palpaire
de la o bricheta
Nu mai am pretentii
la oarece placere
Sunt meteor,
desprins dintr-o cometa
Din nou voi arde,
voi deveni cenusa
de vanturi, pe
campuri spulberata
Si oricand,
calatorul, cu privirea dusa
se va opri si va
rosti: “a ars aici odata”
Vreau sa-nteleg,
acum cand sunt un fost
aceasta pulbere,
tarana, intinsa pe campie
a fost odata viata
si a avut vreun rost?
Si asta-i e osanda,
sa piara in pustie?
La margine de drum,
o muza se opreste
venind in zbor din
naltul cer albastru
Isi scoate lira,
sloboada note, imi zambeste
si-mi canta imnul
Gatha despre Zoroastru
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu