Dimineata de noiembrie

Dimineata de noiembrie
Un dulce prim suras al diminetii
Dupa o noapte de vise incarcata
Cu patimi si dureri ce simt poetii
Si-o muzica ce umple lumea toata

Sculat din somn de muza vietii
Cu ochii inca plini de vis, de noapte
Disting cu greu prin vata cetii
De-i cantec, poezie, simple soapte.

Ceata dispare, caci florile s-adapa
Inainte de-a-si da duhul in gradina.
In geam se scald-o raza de lumina

Sclipind prin frunza pala, tremurata.
Doi gugustiuci s-apuca deodata
De uguit intr-o iubire clandestina
Taras Bulba