Se cuvine

Se cuvine

In umbra anului ce-acum apune

a noastre fapte bune se vor sterge

Raman atatea de-unde sa adune

si pentru Iad Domnul ar alege

In tara incercata de necazuri

si unde se imprastie necredinta

e timpul sa construim zagazuri

iar minunile sa capete putinta

In asteptarea anului ce vine

sa prindem un ragaz, sa cumpanim,

ca dincolo de noapte se cuvine

sa cucerim Edenul, cu votul unanim

Taras Bulba

La cumpana dintre ani

La cumpana dintre ani

La cumpana dintre ani

se reseteaza calendarul

si noi redevenim umani

macar cand ridicam paharul

intregul cer cu ochi de stele

si-ndreapta privirea catre noi

ne scaneaza ura si toate cele

ce ne mana-n lupta fara eroi

in zorii noi, de dimineata

ma scol cu-n gand, induiosat

flamand de spirit si de viata:

ce-a fost vechi, a fost uitat

eu biet urmas de neam erou

cedez iubirea ce m-apasa

altor urmasi, pe stilul nou

demni de-a lor tara, a lor casa

Taras Bulba

Amicilor de pe FB

Amicilor de pe FB

Ma uit pe feisbuc cu mirare,

amicii-asteapta o urare.

La ceas de cumpana-ntre ani,

prima urare: s-aveti bani

de leacuri si de miruiri

si de va-ncearca amintiri,

uitati de ele; croiti vise

si povesti vesele, nescrise

Inca vrajiti de ganduri sfinte

din vechi greseli luati aminte

Primiti urari de sanatate

voi, vinovati fara pacate

De v-a-mprastiat furtuna

va trimit soarele si luna

va trimit cerul plin de stele

sa fiti feriti de vremuri grele

A, sa nu uit de sanatate

de fapt e prima dintre toate

Si pentru ca imi sunteti fani

“La anul si la multi ani!”

Taras Bulba

Calendarul fara data

Calendarul fara data

ma scol in trista dimineata

parca mai mult ca altadata

cand vad copacii fara viata

in jurul meu e lume moarta

vad trandafirul din gradina

se zbuciuma sarmana floare

in orgia naturii n-are vina

dar moare si amarnic doare

moare-n patima ei muta

in fiecare iarna, iar si iar

dar moartea ei e prefacuta:

revine cu filele din calendar

si am gandit eu, dintr-odata

ca moartea este doar o gara

si-n calendarul fara data

soseste-o noua primavara

Taras Bulba

Pescarul deltei

Pescarul deltei
un biet pescar pierdut in ceata
flamand incepe-o noua dimineata
mereu infrigurat, cu fata supta
vaslas trudit pe unda nentrerupta

pare ca lotca-i prinsa de aceeasi jale
impreuna strabat lunga vremii cale
sub arzatorul soare sau sclipiri de luna
ca-i noapte, zi, vreme rea sau buna

se strecoara printre papura si trestii
cu maini dibace scoate pestii
din ave si vintile , decuseara puse
sub arcuire de arini si salcii aduse

sub oglinda apei, vesnic tremurande
vieti de pescari adancu-ascunde
sunt ofranda pentru batranul fluviu
la care se adauga ciclicul diluviu
Taras Bulba

Fericiti, cei plecati

Fericiti, cei plecati
e sarbatoare-n casele fara de soare
umbrele-s lungi pe strazile murdare
razbate dangat de clopot, a carui limba
ne-anunta ca destinul ni se schimba

ce-i suferinzi asteapta lumina verde
pleaca zambind, nu mai au ce pierde
pamantul stramosesc le-a trimis solie
ca ii asteapta Raiul si visele ce-nvie

un dor se infiripa-n urma voastra
crestat cu dalta in marmura albastra
pribegi veti naviga pe negrele corabii
indiferenti la rele, la vremuri si la zodii

invaluiti in ceata, calatori ai noptii
ruleta va declara castigatori ai sortii
va furisati pe veci in templul tuturor,
ramaneti o clipita, si-apoi plecati in zbor
Taras Bulba

Lagarele fericirii

Lagarele fericirii

de la un timp ma insoteste un roi de rime

un fel de fantezie in coada de paun

e un poem despre autori de crime

pe care vreau sa-i pedepsesc antum

le este parul patat de-aur strain

aduna aurul si crestetul cheleste

din pletele ramase izbucnesc hain

idei ce-ataca prin spate, miseleste

din sarma de-aluminiu au supt lumina

stejarului din codru-i plange frunza

cu raturile lungi I-ataca radacina

si-au ingrosat pe ei soricul si osanza

un cor de cantece strabate ceata

venind din tabara scolara mostenita

ce straluceste-n soare dimineata

cu solzii pestilor din tabla acoperita

se canta-n orga burlanelor inalte

sosit-a veacul pentru azilul de batrani

ne priponim cu otgoanele in halte

sa vina trenul sa ne duca la nebuni

Taras Bulba

Sonatul ... lunii

Sonatul ... lunii

nu-i lesne treptele a urca

dar vreau s-ajung la luna

urcand incet in urma ta,

cu mersul de somnambula

lung e drumul, dar m-atrage

cu forta ei de-ademenire

in cale pietrele-i voi sparge

pentru trepte-n devenire

timpul se curge in clepsidra,

ma zoreste-n basmul meu

luna asteapta, insipida

eu L-astept pe Dumnezeu

trece timpul, trece-n pripa

jinduiesc la luna noua

intr-un basm ce tine-o clipa

si-am s-adorm pe pat de roua

Taras Bulba

Fetita de la deal

Fetita de la deal

Intr-un sat din lunca Vedea

la inceput de primavara

soseau doi ochi de peruzea,

o mandra oachesa fecioara

Aveau un cort sus, pe suat,

parintii si-nca patru frati

Aveau noblete in purtat,

cand prin sat erau plecati

Ea nu era nascuta-n ses

sosea cu carul dinspre deal

si urma i-o pierdeam ades

de incercam s-o duc la bal

Venea cu prune si cu mere

tocmai din Campulung

Se fastacea la mangaiere

si se uita asa, prelung…

Venirea ei ma-nsufletea

si-i cumparam din fructe

Venea ades la casa mea

pe mama, dornica, s-ajute

Cu totii erau bineveniti

dar a venit vremea de plecat

iar noi, ca doi indragostiti

pe-obraz ne-am sarutat.

Taras Bulba

Nepotii si Mos Craciun

Nepotii si Mos Craciun

Vine noaptea, pe zapada

Mos Craciun cu sapte reni

La ferestre stau sa vada

trei nepoti, la fata rumeni

Sunt mirati, cum de se poate

sa le stie-orice greseala?

Mos Craciun are o carte

scrisa de ingeri ce nu-nseala

Toti copiii au cate-un inger

cu-o tableta pentru note

Nu e deci un mare mister

Mos Craciun le stie toate

Dragi nepoti, va dau un sfat:

sa invatati cate-o cantare

cu vechi datini, colindat,

despre-a lui Iisus nascare.

Taras Bulba

Epitaf I

Epitaf I
E vremea cand si soarele apune
A luminat destul, acuma s-a ascuns
Aveti o sarcina pentru a ma dispune:
N-aprindeti luminite, Luceafaru-i de-ajuns

In lumea voastra am fost pretentios
N-am apelat la Domnul. Sa fie necredinta?
N-am fost de felul meu un tanguios
Doar sexului frumos cerut-am folosinta

Am trait o viata-n asta lume si ma despart
E prima data cand o insel cu moartea
Am luat cu mine Geometria lui Decartes
Si cateva Principii sa-mi continui cartea

Fochistului de la cazan il dau un ultim ort
Sa-mi arda focul nentrerupt si astfel, fericit
Sa-mi termin capodopera, cu epilog cu tot
O veti primi cu totii, cu plata la sfarsit
Taras Bulba

Epitaf II

Epitaf II

imi bate vantul in fereastra

descurajand batranul soare

vesteste frig; e iarna noastra

a celor cu dorintele bizare

siragul lung al multor veri

s-a innodat asa, intr-o parere

sa-mi aminteasca despre meri

si de-o materna mangaiere

potecile-s ascunse-n balarii

bunicii si parintii-s risipiti

raman nepoti, raman copii

de umbre si-amintiri priviti

in veacul iernii grele piere

in orizont si in genuni dispare

barbatul plans de-a sa muiere

ramas pe cruce-un oarecare

Taras Bulba

Imn pentru cei ramasi

Imn pentru cei ramasi

De poveri si griji, inima mi-a obosit

Albita de troiene, va ingheta pe loc

Tu, ce lava de vulcan ai zlobozit

ardeai intruna, femei ai pus pe foc

Nu se mai apropie nimeni sa-mi ofere

un foc, o palpaire de la o bricheta

Nu mai am pretentii la oarece placere

Sunt meteor, desprins dintr-o cometa

Din nou voi arde, voi deveni cenusa

de vanturi, pe campuri spulberata

Si oricand, calatorul, cu privirea dusa

se va opri si va rosti: “a ars aici odata”

Vreau sa-nteleg, acum cand sunt un fost

aceasta pulbere, tarana, intinsa pe campie

a fost odata viata si a avut vreun rost?

Si asta-i e osanda, sa piara in pustie?

La margine de drum, o muza se opreste

venind in zbor din naltul cer albastru

Isi scoate lira, sloboada note, imi zambeste

si-mi canta imnul Gatha despre Zoroastru

Taras Bulba

Renastere

Renastere

Isus, cazut pe branci, s-ampotrivit intr-una

desi sudoarea se transforma in sange

Aceasta cerbicie a starnit pe veci furtuna

si generatii viitoare s-or ruga si-or plange

Ravneam la calde si albastre zari

atunci cand Nordul se cobora rece

Si-n insula lui Circe, cu antice placeri

focul din inimi a inceput sa plece

Urmaresc Edenul nu ca pe o prada

caci lantul ruginit al umilinte-i lung

spatiul, timpul nu izbutesc sa-l roada

iar mersu-i cocarjat si nu pot s-ajung

Prefer o judecata stramba a lui Eac

decat sa mituesc un sfant din Rai

Prefer cupa cu otrava a unui drac

decat sa port pe cap coroana unui crai.

Nu-ntotdeauna am gandit cinstit

de-aceea ma caiesc cu-amare lacrimi

Am furat stiinta stelelor in modul ilicit

si ingamfarea se transforma-n patimi.

Taras Bulba

Transhumanta (Romanii in spatiul Schengen)

Transhumanta
(Romanii in spatiul Schengen)
E zi de primavara, diafana si senina
cand seva renaste din raza de lumina
si totu-i inverzit: copac, iarba si tufis
pe-ntinsul ses, pe naltul munte ori podis.
Incep bondari si-albine sa zumzaie in cor
pamantu-si primeste apa, prinos din nor.
Coroanele bogate straiele-si fosnesc
si pasari de tot felul sub frunze ademenesc
Carduri, carduri de salbatice gaste si rate
Se-ndreapta catre camp, adevarate hoate.
Postesc dupa cura de peste prins in iaz
si-si umplu gusile cu iarba pe islaz
Turme de oi urca spre munti alpini
in sunet de talangi si zbieret de asini
insotite de baci batrani cu incretite frunti
precum culmile nalte si vaile din munti.
Ceva mai greu se-urnesc feciorii tineri
de langa mandre timide, cu retineri.
Poarta pe ei itari camasi si-albe ilice
tesute si cusute-n iarna cu arnice
Un obicei nomad, transmis de mii de ani
pastrat de toti pastorii, la noi numiti ciobani
Un drum anevoios, intins, de anduranta
ce munti si vai strabate: vestita transhumanta
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Un mit frumos, despre oameni, despre sat
despre acest loc, unde istorii s-au nodat,
ne spune despre vlahi, departe de obarsii
porniti din Feldioara, un sat din Tara Barsei.
O familie de vlahi cu-ale lor trei sute de oi
Au pornit, pe la inceputul mileniului doi
Spre apus, peste semete varfuri, sesuri line
prin codrii neumblati, prin ape cristaline.
Alaturi de fantasme de spaime nascatoare
de salbaticiuni aievea, de pasari calatoare
ajuns-a, dupa luni de popas, de mers
In Lehia, fara indicatoare si far'de GPS
S-au oprit sa se adune si pruncii sa le creasca,
sa-i nvete pastoria si vita stramoseasca.
Crescut-au inalti pruncii, drepti, cu dor de duca.
Si-au luat oile, cainii, baltagul si-o maciuca.
Au strabatut varfuri vesnic inzapezite
versanti abrupti si rauri, intinderi nesfarsite.
Au dus cu ei pe-altarul muntilor din Cehia
ca o ofranda sfanta, zeului-munte, omenia.
Taras Bulba

Promisiune

Promisiune

Un inger imi scrie in cartea vietii,

o carte negasita in biblioteci.

E scrisa-n capitole si in lectii

predate in clasa ca meniuri reci

O roata imi taie calea piezis

Imi dau cu parerea: o fi ghinion?

O fi trimis-o soarta, sa fi zis

c-am s-o port ca medalion?!

Sa fi venit vremea liniei negre

trasa sub noi, pentru socoteala?

Totalurile se reporteaza integre

la viata de-apoi sau e amageala?

Barbosul ma mustra: E de prisos,

dac-al tau suflet deja a murit.

N-ai fost nicicand un credincios,

pierit-ai de cand te-ai nascut.

Intalnirile noastre, de regula sobre

ma entuiazmeaza pentru o clipa.

Inseamna ca dracul este un cobe

si n-am sa-i mai cad in ispita.

Taras Bulba

Natura-n sarbatoare

Natura-n sarbatoare

Doi melci se-alearga prin livada

Unul, mai schiop, ramane-n urma

Un caine vinde covtigii din coada

O haita de lupi pazesc o turma

Livada-i arena pentru atletism

Crengile ard sub un alambic

Au disparur javrele cu rahitism

Ciobanii joaca dupa ritual mistic

Melcii platesc impozit pe venit,

mai mult, n-au voie a doua casa

Veterinarii traiesc din jupuit

Ciobanii danseaza nici ca le pasa

Doi melci alearga printre pruni

Prunii se scutura in alambice

Tratati cu iruri cainii-s imuni

Lupii tund oile si-si fac tunice

Doi melci s-au imbatat cu tuica

Livada de pruni e plina de stupi

Cainii isi vand cautata sunca

Mieii pazesc o haita de lupi

Taras Bulba

A fost odata ...

A fost odata ...

a fost odata aici ca niciodata

o tara minunata, cununata

cu un poet ce-si stingea focul

cu grai ales de prin tot locul

trecea poetul printre plopi

si numara cu ochi miopi

de fiecare data, fara sot:

iubita avea amantul hot?

a strabatut prin codru-adanc

ce-si legana crengile-n vant

un cant ce-nduiosa o piatra

l-a rugat ca sa mai treaca

a fost indragostit sub tei

a fost iubit de muze si de zei

s-a infratit cu raul si cu ramul

a suferit pentru tot neamul

a stat ades cu ochii-n soare

privind la pasari calatoare

a colindat toti muntii, sesul
si-avea un nume: Eminescu

Taras Bulba

Solstitiul de iarna

 Solstitiul de iarna

Pe cerul cu pulberi de stele

plutesc corabii de suflet candriu

Ce cauti tu, in noptile mele?

Cheama-ma si-ndat'am sa viu

Adorm pe zapada ca jimbla

fantomele verii ma fascineaza

mi-au inghetat dintii si limba

desi soarele-i sus, la amiaza.

Deodata viata-mi lumineaza

un ochi ce-mi cere ca tribut

un timp astral: doar un minut

cam cat nisipu-n vant valseaza

sau frunza in copac viseaza,

As da oricat, asa te-am cunoscut.

Taras Bulba

Altfel de ingeri

Altfel de ingeri

Eram un pusti, cand in ograda

a aterizat un inger cam barbos.

S-au strans vecinii toti sa vada

de-o fi cumva vreun eschimos.

Curios, n-avea aripi in dotare

nici maniere de sol ori mesager.

Visasem ingeri ca niste domnisoare

imbracate in ii, cat mai lejer

“Primeste-mi darul”, ii strigai

“un colt de paine si cu sare,

tu, inger ce-ai sosit din rai”

Dar m-a tratat cu nepasare

Ne-a explicat un nene nevricos:

nu-i inger, ci pilot de elicopter.

Iar noua, pustilor, mai secretos:

zboara ca ingerii, pe sus, in cer

Am ramas mut; la fel de calm,

teapan si fara o mirare vadita.

Am uitat de credinta, de psalm,

n-am mai plecat fruntea smerita.

M-am tavalit pe alb cearceaf

dar ingeri nu am mai visat

Puteti sa-mi faceti un perdaf:

cu-altfel de ingeri m-am culcat.

Taras Bulba

.

Niste ganduri

Niste ganduri
Soarele nu mai rasare 
de la fereastra mea
Zenitul se lasa tot mai jos
Arunc priviri dupa perdea
Am devenit tot mai fricos
In genunchi sadit-a umilinta
bataturi: si gheaba in spinare
Ne laudam, ne dam silinta
sa fim ca brazii, in picioare.
Dar suntem tot mai des taiati
Raspundem la comenzi de “cea!”
ori “hais!” si suntem manati
cat mai la vest. E vreme rea
si ne ascundem in cotloane.
In maini ne framantam caciula
si pregatim niste plocoane
catre Stambulul nou. Satula
preotime ne-aprinde lumanari.
Acestea, sa arda cat mai mult.
Si cat mai dese aplecari
spre poala popii. Avem un cult
al deznadejdii, sadit cu picatura,
in suflete flamande, flete.
Adastam sa cada-n gura mura
si alte fructe malaiete.
Dar ne-a ajuns cutitul pan' la os
Trezitu-s-a din noapte mamaliga
Brazii si pinii se vor ridica de jos
Pirul il vom taia cu sapaliga,
iar frunza de stejar stindard va fi
Cand iarba-i la pamant,
ne vom opri
Taras Bulba

Zero grade

Zero grade

A trecut nimicul verde

si-a schimbat nuanta-n mov

dar curand el se va pierde

si va trece in hrisov

Asteptam nimicul alb

cu trecere prin cenusiu

si cu asternere de dalb;

as putea sa pun pariu.

Tot ce-i negru s-a albit,

soarele s-a-ntunecat.

Ce a fost viu nu a murit

sta la panda-n hibernat.

Sosit-a iarna pe-un nimic

astupa intregul balegar,

si-a prezentat la Majestic

un numar vechi, gregar.

Si dup'atata timp pierdut

pe gat se toarna amintiri

cat pentr un an, deja trecut

si bate o ora de-nsotiri.

Taras Bulba

Lupta anticoruptie

 Lupta anticoruptie

Soseste calaul, descult

Curios, m-aplec sa-i numar degetele si hars!

Langa picioarele calaului apare o capatana

si brusc ma cuprinde gerul nebobotezei

si inima bate in continuare, stimulata

Mai am puterea sa adun buricele degetelor de la mana dreapta

si sa incerc o cruce.

Duc mana la fruntea din tarana,

la plexul solar si pe rand la cei doi umeri

ramasi orfani de capatana.

N-a iesit chiar o cruce

dar Dumnezeu, milostiv imi asculta ruga

si ma reincarneaza intr-un dobitoc legendar

Iha, iha, iha!

Ce bine ca mi-a revenit glasul

sa-mi strig din nou obida

fata de nedreptatile lui Voda!

P.S.

DNA a inceput urmarirea penala

impotriva unui doctor palestinian,

pentru infractiunea de erou al poporului roman,

dupa un scenariu dambovitean.

Fac apel la Iisus

pe care odata l-am dus,

sa ne ierte gresalele noastre

si ale gresitilor nostri.

Iha, iha, iha!

Taras Bulba

Avertisment

Avertisment

Romantic, sa fii frunza in vant

nu doare cand vantul te plimba.

Dusmanul se naste-n cuvant

indiferent de natie, limba

Sa fiu ultimul dintre naivi

ce-au crezut in basm si eroi?

Am crezut si c-ai mei convivi

nu se-nclina la vanturi si ploi.

In morisca de patimi si ura

mintea imi zboara, greu o atin

Din sangele scurs printre zgura

imi fac o transfuzie cu venin.

N-ai sa vezi vulturii-n luping

zburand cu ghearele-n sus.

N-ai sa vezi tineri la miting

decat daca li s-au propus.

Nu mai vreau orizont intinat

in timpul unei nopti grozave

cu cantec de moarte neascultat

de cei ce cladesc pe cadavre.

Taras Bulba

Prea crud, prea coapta

 Prea crud, prea coapta

Intr-o noapte-ncercanata

ademenit de luna petitoare

si insotit de-o blonda fata

am talharit din parc o floare

Si-asa m-a apucat tristetea

caci mi s-a dus copilaria

poate de vina-i tineretea

ce-aduce-n plus melancolia

Ma-ncurajez ca am favoarea

sa cuceresc o fata blonda

si in genunchi ii ofer floarea

cu martor luna rubiconda

Fata zambeste plictisita

cum plictisit e parul blond

de varsta mea, neavenita:

sunt un pusti naiv, in fond.

Am talharit din parc o floare

in timp ce ma-ntorceam alene

gandind la amica viitoare

ce-avea sa-mi spuna gales, nene.

Taras Bulba

Dimineata de noiembrie

Dimineata de noiembrie
Un dulce prim suras al diminetii
Dupa o noapte de vise incarcata
Cu patimi si dureri ce simt poetii
Si-o muzica ce umple lumea toata

Sculat din somn de muza vietii
Cu ochii inca plini de vis, de noapte
Disting cu greu prin vata cetii
De-i cantec, poezie, simple soapte.

Ceata dispare, caci florile s-adapa
Inainte de-a-si da duhul in gradina.
In geam se scald-o raza de lumina

Sclipind prin frunza pala, tremurata.
Doi gugustiuci s-apuca deodata
De uguit intr-o iubire clandestina
Taras Bulba

Thriller

Thriller

Intr-un amurg de inceput de iarna,

in urbea cu blocuri cenusii ca norii

din vazduhul fumuriu incep sa cearna

primii fulgi, timizi, din valturile morii.

Peste copacii gri, albiti cu un pospai,

se lasa noaptea, pastrand ca amintire

o zi-nsorita din verdea luna mai

si-o dragoste: un flirt, o amagire

Sunt erou de film cu tenul mai nchis,

pe un ecran fara lumini, in bezna,

pe largul bulevard din orasul nins

intr-o noapte de inceput de iarna.

Se varsa capisterea de faina-n drum,

peste care trece o masina neagra;

oare cat timp mai trebuie de-acum

sa strabata moartea o urbe-ntreaga?

Taras Bulba