străin în propriu-mi vis

străin în propriu-mi vis
în astă primăvară, ce trist aleargă,
unde seninul 'și arată neputința,
bolnav mi-e trupul și nu vrea să meargă
cască flămând, rămasă-i doar dorința

priveam cum merge, cu soarele în plete
se-ndepărta, dar mi-apărea mai clară
vântul se distra prin poalele cochete
toți se-ntorceau spre zâna de cu seară

trecând, împrăștia fin al vrajei parfum
ce îl sorbeam într-o beție neetilică
un timp am rătăcit prin țara fără drum
și-am reîntâlnit-o într-o trăire idilică
Taras Bulba