epitaf III

epitaf III
din străfunduri o undă subterană
descinde și stihii se zvârcolesc în lavă
un gemet prelung, parcă iscat de rană
se sparge în valuri, tăiate de etravă

se întristează luna, îngerii au lacrimi
albe, ce cad ca roua pe firave corole
un vis mă tortura, că pier în patimi,
în acord de marș funebru, de viole

aici, cântări de păsări nu pătrund
stânca-i prea groasă, foarte grea
aici, toate speranțele se-ascund
nimeni să le găsească, n-ar putea

veți fi surprinși, poate în chip naiv
dar sub astă stâncă un râu se scurge
ce se bifurcă. de căutați motiv,
răbdare să aveți și-l veți parcurge
Taras Bulba