în așteptarea dimineții ...

în așteptarea dimineții ...
vestigii din vremi trecute se adună
în scrinul din mine , o ladă de odoare
neliniștile cresc, lasă tristeți arvună
conștiința-mi fără speranță moare

îmi caut leacul în suflete vecine
purced să zbor unde dispar tristeți
unde nu-s paturi albe și ca mine
mulțimi se-adună și-așteptă dimineți

trec pe lângă făpturi din basme
foste curtezane transformate-n îngeri
ale căror vieți au rămas fantasme,
la vârsta a treia, rabdă fără plângeri

nu-s rușinate de soartele înfrânte
au muncit cât luna a fost pe cer
să puneți o floare pe a lor morminte
altfel, aceste Eve nerespectate, pier.
Taras Bulba