lui Alexander

lui Alexander
grădina-i părăsită, copacii îmi sunt goi
lovită greu de fulger, de grindină, de ploi
ne știm de-o viață, crescut-am împreună
n-am întâlnit asemeni neguri și furtună

au rămas doar lujeri din zeci de flori alese
mă chinui să repar grădina cum fusese
cu grebla și cu sapa pământul îl întorc
construiesc noi ronduri, arunc gunoiul sterp

ajuns în toamnă, răsadul proaspăt îngropat
va găsi huma și lumina și patul fermentat
să văd din nou tulpina, verdeața și bobocii
așa-i și viața noastră; o continuă nepoții
Taras Bulba