inima

inima
inima ne bate până când se stinge
martoră-n amoruri și în despărțiri
la jafuri, omoruri, bălțile de sânge
suspine, infernuri, dar și fericiri

tot ea se răzbună în cazuri de trădare
că-s regi, omnipotenți ori parlamentari
se vrea sânge, nu mai e răbdare
regate sau republici, în toate sunt barbari

teroare e în toate, justția este oarbă
ne credem frați, dar prinși în crunte jocuri
și în vârtejuri, ca Iadul să ne soarbă
să ne perpelească în aprinse focuri

suntem din diaspora, cu sânge de români!
strigați din Europa, America ori Asia
avem un dor, o țară, lăsată din străbuni
să facem front comun, acum și pururea

cetăți și câmpuri, vom fi zdrobiți ușor
de răbufnim în tonuri separate
oriunde sunteți, rămânem un popor
pentru că în toți, o inimă ne bate
Taras Bulba

rugă către Satan

rugă către Satan
tu, care-ai fost învins, ești mai oțelit
tu, ești pretutindeni, cu pieptul dezvelit
ai fost școlit în ceruri, ești un învățat
ai fost frumosul înger, de Domnul lăudat

tu, care vindeci pe cei ce cad din Paradis
hulit de toată lumea și pe veci proscris
tu, cu a ta iubită, ce coasa își ascute
și-așteaptă, răbdătoare, zilele trecute

tu, cel mai frumos, din ceruri izgonit
rămas învins de-a pururi, neîndreptățit
tu, ce etalezi în public tărâmuri cu ispite
și-aștepți oamenii-n capcane pedepsite

tu, care îndemni învinsul s-apese pe trăgaci
iubiții să se bată și să îi bagi în draci
tu, ce-aprinzi fecioarelor lasere în ochi
să atragă amorul prin cărți și prin deochi

îi cauți cărare lașului, de pe front să fugă
eroul îl lași să moară, fără nicio rugă
Satan, te rog ai milă, sunt ateu din fire
martor vreau să-mi fii, pentru izbăvire
Taras Bulba

ceva fără E-uri

ceva fără E-uri
în baruri și spelunci cu vin înmiresmat
strecurat prin ierburi să pară galonat
mai rubiniu ca soarele ce apune-n nori,
se nalță fumul gros, de ne lasă chiori

că e tutun sau iarbă de peste hotare
te trece în plăcere de la nepăsare
nu mai este ziuă, dar parcă nici noapte
se întinde vremea, e stoarsă de lapte

inima se-ncarcă cu amarul din venin
ochii mei se pierd în al tău senin
amorul se adapă în ape tot mai verzi
din lacul ce tremură și chipul îl pierzi

ne ademenești cu vraja ta cumplită
ce-neacă în uitare o minte cătrănită
aștept al tău sărut ca să gust otrava
până ce moartea va face pe grozava
Taras Bulba

tic-tac pentru tehnokrați

tic-tac pentru tehnokrați
nu a fost ură, atunci când Te-am hulit
îmi voi plăti greșeala, poate înzecit
spurcatei buruiene, ieșită la lumină
îi voi tăia lăstarul ce a fost de vină

totu-i batjocorit, nu numai Dumnezeu
istorie și neam și tot ce este-al meu
te rog Doamne, dacă-i cu putință
un leac de curățire, chiar prin suferință

dezmoșteniți vor fi în bezna de jos
cu un dărab de pâine și mere în coș
le-amestec cu cenușă și cu nisip murdar
și-i trimit Satanei într-un sos tartar

„lăsați fățărnicia, credința nu v-atinge
un înger vă atrage, dracul vă împinge
vă voi încinge fruntea cu lauri de spini
am priceput că ne-ați tocmit destin

durere ne-ți adus, durerea vă îndreaptă
vom birui până la cea mai înaltă treaptă
nu v-am ales și nu-mi sunteți pe plac
e un ultimul tic și e un ultimul tac”
Taras Bulba

după plată și răsplată

după plată și răsplată
adesea ne temem de moartea ce-o să vină
dar teama-n sine ne-mbată și ne-animă
ne dă încrederea în noi, să mai trăim o zi
când viața e mai scumpă, aflăm de verbul a fi

ajunși în zarea-ntunecată, aflăm unica lumină
cu raze argintii, ce merge cu îngerul de mână
e cârciuma vestită, cu un ultim pahar de vin,
unde-o țigancă odată ne-a ghicit destin

aflat-am de la ea și somnul și liniștea visată
acel somn etern dat de licoarea-mbălsămată
intrăm în cercul elitist de Domnul închis
în țara tuturor, că e-mpărat sau e proscris

acest culcuș de veci e Rai pentru sărmani
e poarta-ntredeschisă spre avuția fără bani
e și a zeilor mânie pentru tâlharul cunoscut
trimis pentru vecie în Iad, un adăpost tăcut
Taras Bulba

artă cu tendință

artă cu tendință
din ochii tăi, văpaia e un laser
ce-mi taie gândul ca un gater
mă face scrum și-apoi uitare
au fost și tandri, plini de-ardoare

unde-s săruturile de balsam?
nimic din toate nu mai am
ți-am uitat chipul, niște linii
de raze reci ale luminii

bătrânul timp, ingrat din fire
ne șterge, fără nicio lămurire
cu aripa, din valul soartei
ne revedem pe soclul Artei
Taras Bulba

conjunctiv pesimist

conjunctiv pesimist
ca să ne-ntâlnim odată
am crezut în vechi povești
ce s-au întâmplat vreodată
pe la case-mpărătești

ca să mă-ntâlnesc cu tine
mi-am gajat al meu cuvânt
și nu pentru oarecine
pentru o aripă de vânt

ca să mai trăiesc cu tine
i-am zis morții să cosească
valea toată-n întregime
și cu noi s-o primenească

dară basmul s-a sfârșit
s-au spus vrute și nevrute
vântul cred c-a obosit
moartea, coasa își ascute
Taras Bulba

picuri de ploaie

picuri de ploaie
așa un dor intens mă înfioară
când somnul printre gene se strecoară
că aș vrea să cad ca picurii de ploaie
și cerbicia-ți aprigă s-o mai înmoaie

în brațe să te port apoi, în noapte
pe pajiștea cu iarbă, flori și șoapte
să-ți stârnesc patimi, să-mi fii stăpână
să adormim în zori, acoperiți de lună

aș vrea această noapte să fie repetată
de fiecare dată să fii încercănată
să uiți de somn, cuprinsă de fiori
să uiți prezentul, în vis să te cobori

vor trece anii peste o lume-ntreagă
aminte ne-om aduce, fie și în șagă
sub pasul tău va crește iarba fericită
din cer cad picuri din ploaia îndrăgită
Taras Bulba

insomnie

insomnie
te culci odată cu pleoapele mele
și nu-mi dai pace să mai dorm
mâinile-mi cad ca pietrele grele
orologiul sună în înaltul dom

îți spun atâtea, am căpătat curaj
dar tu dispari în a mea umbră
rămân cu gândul pururi treaz
și râd și plâng în noaptea sumbră

forma mâinilor tale se imprimă
pe pielea mea, pe gât pe piept
ochii tăi negri îmi dau lumină
e plină zi și veșnic sunt deștept
Taras Bulba

vipera la sân

vipera la sân
obrajii-s încărcați de lacrimi de icoană
ți-e inima o faclă, balsam de pus la rană
în cântec de arcușuri, domol armonioase
pe perna mea aluneci în valuri generoase

cât de gingașă ești, născută pentru amor
cu pulpa pârguită, cu gust aromitor
te-aștept cu trupul, cu patul plin de flori
te-aștept cu mintea, să îmi provoci fiori

covorul să ne poarte spre depărtate oaze
luna plină să ne mângâie cu ale sale raze
să ne iubim secret dar taine să n-avem
să nu ne înșelăm, căci masca e blestem

așa gândeam, sclav al adevărului lumesc
ce salutam iubirea-ntr-un décor ceresc
plutind în noapte, în ochiul ei adânc
în care se-oglindesc speranțe ce se frâmg
Taras Bulba

alchimie

alchimie
tu, preafrumoaso, te-ncânți că sunt proscris
te desfeți în orgii, ți-e teamă de plictis
te bucuri de focuri de-artificii explozive
prin grădini de vară, în amoruri fugitive

plăcerea-i în continuu, nu știi ce e iubirea
ai cultivat disprețul, de-aici dezamăgirea
izbânzi de-o clipă, intrigi, dar și suspine
descurajări, urmate de câte-o rugăciune

regină ești în teatru, cu vorba mă rănești
cu pietre fermecate, tu vrei să m-amăgești
eu, alchimist, am stors esența ca un faur
noroiul de pe tine l-am transformat în aur
Taras Bulba

răzbunare

răzbunare
Lună, tu capriciu al nopții
pe fereastră îmi pătrunzi
scârțâind, ușorul porții
mi-a deschis ochii rotunzi

coborai scara din nori
mlădioasă ca un înger
cu ochi verzi, pătrunzători
în atmosfera de mister

eu te ador în mod egal
c-apari pe seară sau în zori
ești musafirul meu letal
ce-mi pricinuiești fiori

devin o vază de tristețe
ce n-are apă sau o floare
când uiți să îmi dai binețe
știu motivul, este Soare

vei fi regina multor miri
curtată noaptea cu plăcere
eu, cu un țep de trandafiri
te voi aduce la tăcere
Taras Bulba

lui Alexander

lui Alexander
grădina-i părăsită, copacii îmi sunt goi
lovită greu de fulger, de grindină, de ploi
ne știm de-o viață, crescut-am împreună
n-am întâlnit asemeni neguri și furtună

au rămas doar lujeri din zeci de flori alese
mă chinui să repar grădina cum fusese
cu grebla și cu sapa pământul îl întorc
construiesc noi ronduri, arunc gunoiul sterp

ajuns în toamnă, răsadul proaspăt îngropat
va găsi huma și lumina și patul fermentat
să văd din nou tulpina, verdeața și bobocii
așa-i și viața noastră; o continuă nepoții
Taras Bulba

ruga unui păgân

ruga unui păgân
tu, Divă, ridică-mi vlaga umilită
din volupatea-ți în aer răspândită
nu-ți opri flacăra și dă-mi căldură
să te supun, zeiță, la o grea tortură

văpaie înalță din tulnic de aramă
vinuri mistice să găsesc în cramă
ori deșteaptă-mi adormirea grea
de nu, rămân pe veci strigoi de catifea

chiar nemiloasa viață mă trădează
mă-nșeală cu moartea, neagră piază
și-ntr-un pământ de loes, abia săpat
voi zace un timp, de prieteni aruncat
Taras Bulba

inabilitate

inabilitate
te ador în mod egal, 
fie diurn, fie nocturn
tu, o vază de tristețe 
eu, un mare taciturn
iubirea-mi e imensă
ți-o strecor în șoapte
ți-o prind în piept
ca ornament în noapte
tu brațele-mi desprinzi,
naivă și castă
mă străpungi ironic
în tăcerea vastă
îmi pregătesc asaltul
un scurt elan și-atac
dar inima mă lasă
nu-mi mai ești pe plac
Taras Bulba

zori pentru nepot

zori pentru nepot
nu-i joc al întâmplării, geamul e pătruns
de taine ancestrale, ce zorii le-au adus
raze de aur pur vin și-mi dau de veste
că îngerul luminii în casă se ivește

înlătură-ntuneric, deasupra-mi se rotește
din zări spirituale pe Domnul îl slăvește
peste adânci prăpăstii apare un curcubeu
să cuceresc azurul, să-l văd pe Dumnezeu

dispare ceața și ale mele păcate în moloz
în minte îmi rămâne doar chipul pur și roz
al unui nou-născut, cu aură îngerească
cu suflet fără pată; și-așa o să trăiască
Taras Bulba

insomnie II

insomnie II
culcată devreme în perne moi de nori
în seara asta luna-i pătrunsă de fiori
când ale sale raze pornite-n jos alene
îi luminează sânii și ochii-nchiși de gene

de pe trupul gol curg valuri de mătase
în zbuciumatul somn poate că visase
vedenii ale vieții sau poate un cer senin
acum e istovită, zace într-un lung leșin

poate un poet e al somnului dușman
și a rămas pătrunsă de un focos alean
în vis îi scapă o lacrimă pe finul obraz
se reflectă-n lună și mă ține treaz
Taras Bulba

visul

visul
nu ți-aș dori să ai un vis de bine
căci dimineața rău îți va părea
că te-ai trezit și visul se cuvine
să îl trăiești până te-oi culca

te simți frustrat, mai mult, jefuit
posac vei fi întreaga zi de muncă
de comoara dragă ai fost despărțit
te rogi ca toropeala să te-ajungă

și vine iarăși seara cu un alt vis
dar nu tărâm de basm, ci un infern
nu poți să te trezești, ești indecis,
îți amintești de primul vis, matern
Taras Bulba

inima de lut

inima de lut
o nostalgie cruntă m-apucă și oftez:
eu din copilărie am rămas c-un crez
cum că Tu, Doamne, trupul l-ai făcut
ca și-ntreaga Lactee, adică din lut

că din mine-odată s-or face cărămizi
că voi fi mraniță pentru crescut duzi
că viermii de mătase se vor dezvolta
din borangic cămasă mi se va țesea

că am fost piatră, că am scăpărat
precum Luceafărul o clip-am luminat
rămân uimit desigur, că eu singur pot
să duc cu-această inimă Universul tot
Taras Bulba

Selena

Selena
tu, disc lucitor pe cer, ce lumea o privești
de-o viață-mi ești amică și uneori mireasă
cu viața schimbătoare, vrei să mă uimești,
să te contemplu noaptea, cât ești de frumoasă

au fost nopți când răsăreai însângerată
te rificai aprinsă, stacojie din marea agitată
peste păduri și munți treceai înfricoșată
de lupul singuratic ce-n urlet te așteaptă

vrăjit-ai mulți poeți, se spune în poveste
ale căror scrisuri necitite în tine se-oglindesc
ciudata mea soartă a vrut să-mi dea de veste
că ar fi timpul să te caut, cu tine să trăiesc

mi-ai devenit locaș de vise, totul e posibil
colaborez cu astre pure din mitologie
pe cer timpul se scurge aproape reversibil
mi-ai dat sens vieții noi și asta e magie
Taras Bulba

În lanul de secară

În lanul de secară
ne-am cunoscut în lanul de secară
în amurgul dintr-un început de vară

în marea verde ne-am rostogolit
și printre flori de maci ne-am logodit

din dreptul inimii, amprenta gurii tale
îmi semăna pe piept o dâră de petale

și v-am cules, v-am strâns în brațe
voi, fragede, ați devenit molatice

în lanul de secară v-am abandonat
și oceanul verde s-a însângerat

când trec pe lângă lanul de secară
în fiecare an, la început de vară

mă opresc o clipă, mă aștept să fii,
însă pe piept mi-apar petale stacojii
Taras Bulba

Sonetul Divei

Sonetul Divei
privește printre gene cu ochii de mărgean
ispita o împarte prin mersul ondulat
e naltă și brunetă, cu părul răsculat
trăiește-n tinerețe cu un ascuns alean

de o privești în față, te pierzi, săgetat
de laserul trimis pe sub sprâncene
de graiul duios, de vorbele-i viclene
iar încruntata frunte te lasă derutat

la glezne ori la mâini e plină de brățări
în mâna străvezie poartă un trandafir
la gât sunt atârnate perlele pe fir

îmbrăcămintea-i fină îndeamnă la visări
prin rochia mulată pulpa se-nfioară
tânjind după amorul de odinioară
Taras Bulba

Raiul amăgirii

Raiul amăgirii
te duci cu sacul la Raiul amăgirii
acum, când, tinerețea s-a ofilit de tot
visezi să apelezi la moda rugăciunii
crezi tot mai des că este un complot

privești în luciul apei, ca într-o oglindă
chipul tău, după nori tulburi se ascunde
privești tavanul și vezi un nod în grindă
a cărui taină nu o poți pătrunde

o umnră îți apare cu chip înșelător
să-ți mai refacă o clipă stinsa fericire
apusa-ți tinerețe s-a ofilit de dor
și va pieri zâmbindu-ți ca o nălucire
Taras Bulba

rănile amorului

rănile amorului
întâlnesc pe drum o piatră
roasă-n vânt, spălată-n apă
pe-ntuneric, ea mă-ndreaptă
către tine -i prima treaptă

pietre întâlnesc tot drumul
pe-a ta potecă-s cu duiumul
în calea mea, visând de dor
le dau cu șutul pietrelor

până când la tine ajung
pe acest drum atât de lung
dâre de sânge las în cale
din rănile primite-n gioale

merg și mă rog într-una
cât e noapte, cât e luna
lângă mine cântă vântul
roade piatra și pământul

merg târâș, curge albastru
sângele, parcă-i de astru
timpul curge în înalturi
vin la tine să mă saturi
Taras Bulba

toamna

toamna
cad frunzele din pom, cad clipele din mine
pe ele laolaltă calc, sub talpă îmi foșnesc
iubito, la picioare ți le-mpletesc cunune
un soare fără milă, le ard, le veștejesc

cad frunzele, de vânt sunt spulberate
ale mele clipe se cern prin sită rară
deopotrivă toate vor fi cândva uitate
până o sosi o viitoare primăvară

cad frunzele , sub talpa mea foșnesc
trec clipele-n neant din trupul pământesc
Taras Bulba

Voi sunteți Țara

Voi sunteți Țara
voi, neliniștiții tineri
ar trebui s-aveți abțineri
când vă umiliți străbunii
ați dat dosul rugăciunii
ne-ați adus un președinte
cu un vocabular cuminte
ați aruncat vorbe de ocară
guvernanților de țară
le-ați furat arșilor făclia
și ne-ați adus tehnokrația
când meritele le-ați văzut
ați fugit, că n-ați știut
că pământul nostru plânge
că este-mbibat cu sânge
câți din voi v-ați da o clipă
pentru țara înrobită?
cum copiii îi apărați
când codrii ne sunt tăiați?
declarând ritos pe feisbuc
„vreau la miting să mă duc”
adunați-vă-n tăcere
este timp de repliere
lăsați zodii, lăsați aștrii,
amicii cu ochi albaștri
n-așteptați decât cuvântul
ce țâșnește din adâncuri
ce rămâne după voi?
întrebați-ne pe noi
am fost și pierim în vânt
ca o mână de pământ
vă-ntrebați, ce a rămas?
„Țara nu e de pripas”
Taras Bulba

Sonetul abisului

Sonetul abisului
cu mine port abisul oriunde mă îndrept
coșmar cromatic, pictat de-un înțelept
al spaimei rece vânt, tăios, este abis
dorință, faptă aievea, trupul sau un vis

în stânga, în dreapta, adâncul e cuprins
de o tăcută taină a spațiului prelins
și să adorm mi-e teamă de neființă
de eram savant, muream în neștiință

cu spaime vagi, fug de orice groapă
e acel neant, ce trupul îl așteaptă
privesc în sus, în jos, nu văd decât abis

am sufletul vânat, de rătăcire prins
uneori, noaptea, chiar Domnul intervine
îmi slăvește abisul ce îl port cu mine
Taras Bulba

Amor de toamnă

Amor de toamnă
peste deal, peste ogoare
șiruri, șiruri, pleacă-n zare
stoluri de păsări călătoare
lăsând în urmă întristare

le privesc, parcă mi-e frică
se scurge viața, la o adică
aștept cuminte să se-ntoarcă
o iarnă; mâța o să-mi toarcă

oare toamna, vremea rea
să fie cea ce le gonea?
am înțeles acum mâhnirea
sosită azi și în viața mea

o roză pală inima-mi sfâșie
e chiar iubirea mea târzie
Taras Bulba

Pe plajă, visând

Pe plajă, visând
privesc în zare, spre îmbinări de-azururi
orizont pierdut în amestec de fumuri
inima mi-e tristă, nu pot citi o carte
doar nu stau pe plajă tolănit pe coate

pescăruși coboară pe crestele de valuri
ce se izbesc cu forță în nisipoase maluri
mistuind castele cu turnuri pân la cer
clădite de copii cu aroganța unui cavaler

în jurul lor grădini, alei, cu oșteni de pază
alături o tânără pruncul și-l alăptează
să fug aș vrea de-aici, în nava cu tangaje
cu vântul din pupa spre exotice miraje

să ridic pe vergi acele vele ce iscă furtuni
să dresez vântul să nu m-arunce în genuni ...
ce navă, ce vele, năuc mă trezesc din somn
castelul e în picioare, dominat de-un dom

cartea o găsesc cu greu, de vânt rătăcită
cât mai stau pe plajă, rămâne necitită
Taras Bulba

Ploaie de toamnă

Ploaie de toamnă
sună-n miriște talanga
printre pânzele de ploi
dudul își scutură creanga
peste cioban, asin și oi

plânge cerul până-n zare
cu lacrimi pure, de dor
nu își găsește alinare
că-i acoperit de nor

mi-s genele pline de apă
pe apă inima-mi plutește
nici oile nu se adapă
miriștea de apă mustește

urc încet poteci pe deal
în după-amiaza violetă
picurii se pierd moral
într-o simplă dramoletă

plâng, de sat îmi este dor
plâng cu lacrimi de la nor
Taras Bulba