ultimul drum
calea infinita
e-mpinsa de la tarmuri
se pierde-n noapte,
fara a mai veni
in marea noilor
nascuti, tu tremuri
caci ziua, valurile
nu s-or odihni
o draga in fata
calea imi gateste
cu pietris cules din
fundul marii
in lumina farului ce
ne priveste
cum refacem vechiul
drum al sarii
mugeste marea-n
stancile ascutite
vantul spumeaza
crestele de val
ne fura grijilein
ceasuri nesfintite
vremea dispare,
n-ajunge la mal
zboara departe, pe
unde, amorul
ce-odata ne revarsa
clipe fericite
toate trec-n
vesnicie, cu soborul
urmat de oaste, cu
miscari grabite
ramane in urma
steaua de argint
ce-albeste cupola
cereasca
vantul adie,
imprastie iz de absint
cei ce raman sa
se-nmulteasca
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu