Aparare fara sanse

Aparare fara sanse
Cand Domnul ma va judeca
in apararea-mi voi pleda
ca-n pieptul ticalos, ascunsa
a stat o inima disjunsa
pe stang-a patimit cumplit
numai la Tine n-a gandit
in timpul scurt am numarat
suspine terminate cu oftat
adesea focul l-am aprins
ca sa-l hranesc cu al meu plans
in urma am lasat doar jar
fara vreun regret macar
am cautat adesea, sa-nrobesc
fara vreo teama ca gresesc
sa ma-nconjor de alte inimi,
de nuri, de patimi, sori sublimi
jertfind cu ifose, fara-ndurare
fiinte, trupuri, fara asemanare
vin acum, la asfintit de seara
cand soarele-n hau se pogoara
sa caut Duhul tau ce legiueste
si inima-mi piept o primeneste
sa sageteze cu-o ultima dorinta
si sa-Ti robeasca cu a sa fiinta.
Taras Bulba