Inteligenta materiei

Inteligenta materiei
Nu stiu de unde sa te iau, de cand
gandul ma framanta, si-s flamand.
Ai fost aievea, ai devenit stafie?
Asculta-mi ruga de ateu si-nvie!

Batrana stanca nu-mi raspunde,
a-ntinerit de cand se spala-n unde
E apa ce din corpu-i izvoreste
apoi la vale porneste vijeleste

Se raspandeste in vasta campie,
hraneste vlastarii de vita de vie
Pe maluri, paduri adapostesc jivine,
poienele-s pascute de capre, ovine

O piatra straluceste in apa adanca,
purtand trasaturi din batrana stanca
O iau in maini, o incalzesc la san:
“O, tu, ramai pe veci, al meu stapan!”
Taras Bulba